Category Archives: Pentru suflet

Povesti

Prietenul meu exorcistul

Îl cunosc de 15 ani. Are două doctorate, în filozofie şi teologie, şi predă psihologie la Universitatea din Bucureşti. Ne întâlnim rar, foarte rar, dar fiecare întâlnire e memorabilă. E preot-călugăr şi duminica trecută, absolut întâmplător, l-am ascultat predicând într-o biserică din Bucureşti. A predicat bine, foarte bine, şi după l-am sunat să ne întâlnim. Întâlnirea nu a fost senzaţională. Nici ocultă. Doar memorabilă. Ca de obicei.

Continue reading Prietenul meu exorcistul

Cum sa-ti inveti copilul sa asculte muzica clasica

Era duminică dimineaţă şi mă punea să stau pe covorul de lângă pat. Scotea discul (azi i s-ar spune vinil) din învelitoarea verde şi îl punea la pickup. Era muzică clasică: Spărgătorul de Nuci. Nu voiam niciodată să stau – voiam la joacă, în faţa blocului, voiam la desenele animate, de la televiziunea sârbească, voiam unde orice copil de 7 ani vrea duminică dimineaţă. Continue reading Cum sa-ti inveti copilul sa asculte muzica clasica

Cea mai frumoasa meserie din lume

Ieri, că de ce îl apăr pe Iohannis? Azi, că de ce îl critic?
Ieri, că de ce sunt contra excesului de cezariene? Azi, că de ce sunt contra excesului de antibiotice?
Ieri, că de ce-i apăr pe medici? Azi, că de ce îi acuz?

Da, realitatea are multe nuanţe: ce ieri era palid, azi poate să fie îmbujorat. Depinde cum îi luminează soarele faţa, depinde de context. Dar extremele de orice fel sunt întotdeauna suspecte. Continue reading Cea mai frumoasa meserie din lume

Singura seara din an cand port papion

Port papion o singură seară pe an. În seara Premiilor Superscrieri. Au început acum 4 ani, într-o zi în care câţiva oameni şi-au dat seama că în România nu mai exista nicio recompensă publică, nici un “mulţumesc” pentru jurnaliştii corecţi, muncitori şi talentaţi. Continue reading Singura seara din an cand port papion

Nu Iohannis a castigat alegerile. Ei au castigat

A trebuit sa plecati din Romania. A trebuit sa plecati de acasa, sa va vedeti copiii doar pe skype, sa va sarutati iubitele doar in week-end si sa va ingropati parintii intre doua avioane. A trebuit sa va fie dor, sa va fie ciuda, a trebuit sa va fie greu cum oricui plecat printre straini ii este. Continue reading Nu Iohannis a castigat alegerile. Ei au castigat

Nadia, Hagi… urmeaza sau nu Simona Halep?

Primul lucru pe care mi l-a spus Richard Kipling, directorul “Center for Health Reporting” din California (foto), a fost: “Ce mai face Hagi?”

Richard

Richard a fost pe stadion când România a bătut Argentina la Mondialul din ’94. “La începutul meciului toată lumea ținea cu argentinienii. La sfârșit, tot stadionul era în picioare aplaudându-l pe Hagi”.

Contează mai puțin câte finale pierde sau câștigă un bun sportiv. Ce e cu adevărat important, de la un anumit nivel încolo, e capacitatea fiecăruia de a produce admirație.

Nadia și Hagi au avut-o. Dacă și Simona Halep o are, atunci va deveni memorabilă indiferent câte finale va pierde sau va câștiga.

* Călătoresc în Statele Unite ca bursier al Fundației Eisenhower, alături de alți 20 de oameni extraordinari despre care puteți afla mai multe aici

Secretul unor jurnalisti

Să vă spun un secret despre acei jurnalişti care nu sunt plătiţi cu 4000, 7000 sau mai multe mii de Euro/lună ca să înjure toată ziua un partid sau altul.

Despre acei jurnalişti care sunt ameninţaţi telefonic sau direct de puternicii zilei doar pentru că şi-au făcut meseria.

Despre acei jurnalişti care mai cred că Bob Woodward e un model replicabil şi care preferă să spună adevăruri incomode chiar dacă ele nu confirmă părerile majorităţii.

Despre acei jurnalişti care fac toate astea fără să urmărească celebritatea. Doar din pasiune şi pentru că au fost învăţati de mici că “Să nu furi” şi “Să nu minţi” nu sunt opţionale. Sunt legi vechi şi sfinte.

Continue reading Secretul unor jurnalisti

Colectionarii de amintiri

Strâng amintiri. Pentru zilele în care picioarele îmi vor fi prea bătrâne. Şi sunt puţine amintirile care mă fac instantaneu fericit.

Ziua senină în care am schiat cu un prieten pe o pârtie la 3000 de metri.

Violonistul care cânta ascuns pe o stradă din Florenţa.

Familia care-şi scosese instrumentele în faţa casei lor din New Orleans ca să exerseze.

Cred că azi am mai găsit o minune. Când voi fi bătrân voi închide ochii amintindu-mi despre siluetele barcagiilor de pe lacul Inle din Myanmar.

Şi va fi bine.

Şi mai ştiu că nu sunt singurul care colecţionează amintiri. Suntem mulţi. Mulţi. Nu vom salva omenirea, dar cu puţin noroc ne vom salva pe noi înşine.

Lacul Inle din Myanmar
Lacul Inle din Myanmar