Category Archives: Pentru urechi

Am fost intrebat daca am emigrat…

Am fost întrebat de mai mulți dacă am emigrat din România. Nu, dar sunt plecat pentru aproape un an în Statele Unite cu o bursă Fulbright/Humphrey la Facultatea de Medicină a Emory University din Atlanta. Așa se explică postările mele din ultimele săptămâni.

Ce fac aici? În primul rând voi învăța practic cum funcționează în spitalele americane mecanismele lor de îmbunătățire a calității îngrijirilor medicale, cum reușesc să crească siguranța pacientului sau să reducă frecvența efectelor adverse. Medicina americană e foarte bună la asta.

Apoi sunt foarte interesat de un nou model de plată a serviciilor medicale și a medicamentelor în care Statele Unite inovează mai mult ca alte țări: este un sistem bazat pe valoarea a ce oferă medicul/spitalul/medicamentul respectiv, nu pe cantitate.

Exemplul cel mai ușor de înțeles este legat de cancerul de prostată: majoritatea spitalelor din lume obțin rate mari de vindecare prin intervenție chirurgicală și sunt plătite în funcție de cât de mulți pacienți operează. Doar că una din cele mai frecvente complicații ale acestei operații, care altfel salvează viața bărbatului, este impotența. Aici spitalele diferă foarte mult în rezultate: unele reușesc să mențină un număr redus de astfel de complicații, dar altele nu. Cu toate acestea, la momentul plății nu contează deloc calitatea vieții pacientului după tratament (adică numărul redus de complicații). Contează în schimb cantitatea/numărul de operații – în logica sistemului medical (inclusiv cel românesc) pacientul e ca o bujie pe o linie de asamblare. Asta trebuie să se schimbe.

Din biroul pe care îl împart cu alți câțiva colegi, medici veniți ca și mine din țări unde e încă mult loc de mai bine, pot vedea sediul celui mai mare institut de sănătate publică din lume (CDC – locul unde s-a găsit ac de cojocul virusului Ebola sau Zika sau de unde a pornit campania globală de vaccinare care a eradicat poliomielita). E impresionant cum impresionant e și ultra-modernul spital universitar în care am treabă aproape zilnic.

Și da, sigur că mi-ar plăcea să lucrez în astfel de locuri. Dar apoi imediat îmi amintesc de acasă și de cât de multă treabă mai avem, și de cât de mulți oameni mai putem ajuta și câte lupte bune mai avem de purtat. Și atunci mi se încălzește inima și îmi doresc din nou ca, peste un an, să mă întorc acasă. Sper doar să mai am la ce mă întoarce.

Până atunci însă voi mai bântui prin Europa și (mai rar) prin România. Ultima oară când ne putem vedea pe viu în 2018 e pe 12 octombrie la conferința DoR “Power of Storytelling” – nu cred că mai au locuri dar puteți încerca aici https://www.thepowerofstorytelling.org/registration/  Vor veni câțiva oameni foarte tari acolo (pentru mine punctul forte e Anna Rosling, co-autoare cu Hans Rosling a ‘Factfulness‘) și ne putem întâlni și noi. Ca să ne dăm unii altora idei noi, zâmbete și (cel mai important) energie să continuăm.

* PS. Ca să nu mai pățesc ca ultima oară când am fost plecat mai mult timp din România, subliniez că această bursă nu e finanțată de soroș ci de guvernul american și că nici nu am ochii albaștri cum unii câh-indivizi acoperiți au încercat să inducă în trecut.

EU Health Commissioner: „Every child death in Europe from measles is the responsibility of those who disseminate lies [about vaccination] in the media”

The largest current measles outbreak in Europe is taking place in Romania with 24 deaths (as of 30 April 2017). The majority of cases are concentrated in areas where immunization coverage is extraordinarily low, Romania being a country with a growing anti-vaxxer movement in the past years. I talked to Dr. Vytenis Andriukaitis, the EU Commissioner for Health and Food Safety, about this issue.

His answers were remarkably strong for such a high European Union official. I would say this is fortunate, because vaccination is not a topic for diplomacy.
Continue reading EU Health Commissioner: „Every child death in Europe from measles is the responsibility of those who disseminate lies [about vaccination] in the media”

Cum poate ajunge Victor Ponta un erou

Victor Ponta susţine că “în primele 3 luni din 2015 avem încasări suplimentare de 1 miliard de euro la buget”. Cum nu putem să-l verificăm pe Victor Ponta, trebuie să-l credem pe cuvânt, deşi uşurinţa cu care minte actualul prim-ministru al României este de notorietate.
Păi haideţi domnule Ponta, lăsaţi demagogia şi folosiţi banii ăştia suplimentari, dacă ei chiar există, pentru a rezolva una dintre cele mai mari probleme ale României. Măriţi salariile tuturor medicilor români la cel puţin 1500 de Euro pe lună în mână. Continue reading Cum poate ajunge Victor Ponta un erou

Ah, ce m-am infuriat

Măi ce m-am înfuriat. Am văzut şi eu documentarul Channel 4. Da, spune povestea unor ţigani şi români săraci, cu probleme. Dar o spune romanţat, îi transformă din săracii de care aici, la Bucureşti, ne-am feri pe stradă, în nişte eroi fascinanţi, oameni care plâng (cum am plânge şi noi) când îşi lasă acasă copiii ca să plece la muncă în Anglia.

Şi da m-am înfuriat, dar pentru muntele de ipocrizie al domnului Victor Ponta şi al ambasadorului Jinga, a cărui engleză e mai proastă decât a lui Alex, românul care spală străzile din Londra.  Cei doi demnitari s-au simţit obligaţi să protesteze oficial faţă de documentarul Channel 4. Continue reading Ah, ce m-am infuriat

Manipularile CriticAtac despre Ucraina continua

Iar începe CriticAtac-ul să manipuleze (ca să nu spun mintă, că-s băiet politicos) pe tema Ucraina.

Au lansat o carte în a cărei introducere zice aşa: “Cum să fie informată populaţia unei ţări [România] despre ce se întâmpla în Est, când dispune de o mass‑media într‑o stare de profundă descompunere, care nu lucrează cu ziarişti de teren, ci informează/ traduce doar din presa mainstream occidentală de o anumită culoare, preponderent de limbă engleză?”

Păi Vasile Ernu şi Florin Poenaru (cei doi semnează introducerea), vă enumăr aici câţiva ziarişti români “în stare de profundă descompunere” care au fost (unii de mai multe ori) în ultimul an în Ucraina în zonele încinse: Continue reading Manipularile CriticAtac despre Ucraina continua

Triburi in Romania

Undeva în Bucureşti, pe Brezoianu colţ cu Lipscani, sunt câteva terase întotdeauna pline de oameni bine educaţi, artişti, economişti, unde se folosesc mai multe limbi străine şi laptopuri decât în multe alte părţi. Chiar peste drum, pe băncile din jurul Memorialului Holocaustului, o ard în fiecare seară în jurul unei beri la PET fetele şi băieţii din cartier. Două lumi atât de apropiate în spaţiu şi ca vârstă şi care, totuşi, nu se intersectează mai deloc.

Dar şi unii, şi ceilalţi, ar avea foarte multe de câştigat dintr-o astfel de întâlnire.

Patapievici si ura obsesiva

Dan Alexe, despre care e imposibil să spui că face parte dintre “intelectualii lui Băsescu” (deşi, la o adică, azi se spune orice la Bucureşti), scrie despre experienţa lui cu ICR-ul în perioada Patapievici:

“Niciun fel de ideologie, cu un mecanism financiar de sponsorizare perfect transparent si justificat pina la ultima centima din ambele parti si o nesfarsita intelegere si bun simt in colaborare”.

Şi nu e singurul pe care l-am auzit vorbind aşa despre Institutul Cultural Român din acea perioadă.

Astăzi, H.R.Patapievici a fost decorat, pe merit, de statul român. Poate să nu vă placă stilul lui, să nu-i înghiţiţi opţiunile politice, să nu-i digeraţi excesele, dar timp de 8 ani acest om a condus foarte bine o instituţie importantă pentru România. Ori nu asta ne dorim cu toţii? Nu la aşa ceva tânjim?

Şi dacă de la alţii nu mai am aşteptări (fie că e premierul sau preşedintele ţării), mă surprinde să văd la unii intelectuali (încă) tineri cum antipatia şi critica s-au transformat cu trecerea anilor într-o ură obsesivă. Da Costi Rogozanu, despre tine e vorba. Dacă ai fi scris constructiv despre sistemul de pensii, de pildă, la fel de mult pe cât ai scris împotriva lui Patapievici&co sunt sigur că am fi avut astăzi un plan cu soluţii fezabile pe care guvernul social-democrat să încerce să-l aplice.

Dar, nu-i aşa?, întotdeauna e mai uşor să ataci şi să demolezi decât să construieşti şi să colaborezi.

Ii vor vinde nemtii pe ucraineni sau nu?

Lucrurile continuă să stea bine pentru Vladimir Putin. Marile publicaţii occidentale obişnuiesc să publice, în momente cheie, texte semnate de întreg staff-ul editorial care reprezintă nu doar poziţia oficială a publicaţiei respective dar, mai important, exprimă ceea ce este un curent de opinie predominant în societate şi într-o anumită zonă a elitei economice sau politice. Continue reading Ii vor vinde nemtii pe ucraineni sau nu?

Sunetul unei vieti normale

Sunetul vieţii mele e populat în multe zile cu claxoane, huruit de motoare, “atenţie se închid uşile”, ferestre trântite, taste lovite şi puţină muzică ascultată în căşti. Asta mă însoţeşte dimineaţa când plec şi seara când mă întorc. M-am obişnuit cu el.

Există însă zile, prea puţine, când sunetul vieţii mele se aude aşa: Continue reading Sunetul unei vieti normale

Facebook schimba psihiatria – propunere

Ca să-i pot folosi serviciul de mesagerie instant pe mobil, Facebook îmi cere voie să-mi poată citi şi edita sms-urile, să ştie exact unde mă aflu într-un moment anume, să ştie exact pe cine sun şi de cine anume sunt sunat sau să descarce fişiere pe telefonul meu fără să mă întrebe de sănătate înainte.

În acest context, propun Asociaţiei Americane de Psihiatrie să excludă delirul de urmărire în tulburările paranoide din gama bolilor psihiatrice şi să-l încadreze la noua categorie a manifestărilor psihice minore frecvent întâlnite în rândul utilizatorilor Facebook. 🙂