Category Archives: Pentru urechi

Cel mai bun concert al Festivalului Enescu (dupa gustul meu)

Am auzit-o prima oară la Amsterdam, într-un scurt concert în aer liber. Fără niciun fel de sonorizare, vioara ei reuşise să umple aerul din jur. Până şi apa canalului vibra în ritmul muzicii. Acum am ascultat-o la Ateneu în Bucureşti. Pe scenă a apărut o femeie fragilă, un spiriduş creţ cu pielea albă, încălţat cu papucei auriţi. A cântat Mozart.

A cântat zâmbind, zglobiu şi cu atingeri uşoare, aşa cum mângâi un copil pe obraz. Doar la final am văzut, cât o clipire, urma efortului pe care în realitate îl făcuse: semnul roşu lăsat de vioară sub partea stângă a bărbiei.

Rareori Ateneul aude un concert genial, dar de data asta cuvântul descrie fidel realitatea. A fost un concert genial cântat de un spiriduş încălţat cu papucei auriţi 🙂

Aici Hilary Hahn cântă concertul pentru vioară de Mendelssohn (e minunat!). Canalul ei de youtube îl găsiţi aici.

Cum ne “ureaza” Radu Mazare, La Multi Ani de 1 mai!

Nenea ăsta nu e un clovn. Nenea ăsta nu e un adolescent care petrece la majorat. Nenea ăsta nu e un animator prostuţ. Nenea ăsta este primarul re-re-re-ales al celui mai important port al României la Marea Neagră. Aici, într-o apariţie la cea mai audiată televiziune din ţară, cântă refrenul staţiunii emblemă a litoralului care “nu e stres, e delirium tremens”. Continue reading Cum ne “ureaza” Radu Mazare, La Multi Ani de 1 mai!

Victor Ponta si cele 5 flacoane

Au trecut două luni de când Victor Ponta a promis că rezolvă în câteva zile criza medicamentelor citostatice. Criza, care a inceput acum 2 ani, continuă şi astăzi.

Săptămâna trecută, un secretar de stat din guvernul condus de Victor Ponta a admis că din cele 22.870 flacoane de Vinblastină (un citostatic vital) necesare anual există în prezent în România 5 (!!!) flacoane.

Ponta dă vina astăzi pe medicii care ţin în dulăpior medicamentele şi refuză să le dea bolnavilor. De parcă ai putea refuza să dai ce n-ai.

Din neştiinţă sau nu, Ponta minte. Apoi zâmbeşte.

Lacrimi pe o plantatie sau ce le lipseste tiganilor romani

I-a luat mâinile grase şi arămii între palmele lui albe şi i-a spus: „Mi-e ruşine. Mi-e ruşine de ce au făcut strămoşii mei.” Sarah l-a privit liniştită pe bărbatul american în ai cărui ochi albaştri sclipea un început de lacrimă: „Ştiu. Şi nu eşti primul care-mi spune asta.” Străbunicii Sarei, o negresă de peste 50 de ani, au fost sclavi pe uriaşa plantaţie Boone Hall din South Carolina, în acelaşi loc unde femeia lucrează astăzi. Continue reading Lacrimi pe o plantatie sau ce le lipseste tiganilor romani

Cele mai bune cantece de inmormantare

Cum noiembrie începe cu Ziua Morţilor şi cum noiembrie 2010 va fi ţinută minte pentru un anumit week-end prelung funerar şi adânc televizat, iată cele mai bune două cântece de înmormântare pe care le-am auzit vreodată.

Primul vine din uraganul auricular al Americii, New Orleans, şi a fost cântat la înmormântarea lui Kerwin James, tuba din New Birth Brass Band (o gaşcă pe care v-o recomand cu căldură). Ar fi minunat să am parte de un aşa jam session când mi-o veni şi mie rândul. Dincolo de muzica senzaţională din clip, am fost impresionat să văd ultimul dans al lui Kerwin alături de prietenii lui (de la 1:30 lucrurile devin foarte interesante).

Urmează clovnii artişti de la Tiger Lillies care nu au îndoieli în ceea ce priveşte viaţa de apoi. Cred şi eu la cum şi ce cântă (Hell îmi aduce aminte de călătoria în iad din Deconstructing Harry). Oricum lista rămâne deschisă şi altor idei.

Enjoy it! 🙂