Category Archives: Pentru creier

Un gest de un curaj istoric in online-ul romanesc

Gazeta de Sud din Craiova ia o decizie interesantă: niciun comentariu anonim pe site. Cititorii vor putea comenta la articolele de pe www.gds.ro doar dacă vor fi conectaţi la contul lor de Facebook. Nu ştiu dacă este primul ziar din România care face aşa ceva, dar dacă da e un gest de un curaj istoric în presa online românească.

Unul dintre jurnaliştii Gazetei de Sud, Anca Ungurenuş, îşi explică punctul de vedere în textul “Opinie asumată”, iar decizia editorială este detaliată mai jos:

Continue reading Un gest de un curaj istoric in online-ul romanesc

Sunt zile in care Bucurestiul nu mai e o capitala periferica

Trei jurnalişti de Pulitzer în ultimele trei zile: Anne Applebaum, Alex Tizon şi Jacqui Banaszynski (daca vreţi să aflaţi cine sunt click pe nume, dacă vreţi să le citiţi textele google it). Fiecare întâlnire a fost specială în felul ei, unele au fost mai miezoase spre deosebire de altele, toate deschise oricui şi apărute din munca oamenilor de la Decât O Revistă şi de la Institutul Cultural Român. Am remarcat un singur lucru trist. Continue reading Sunt zile in care Bucurestiul nu mai e o capitala periferica

Lacrimi pe o plantatie sau ce le lipseste tiganilor romani

I-a luat mâinile grase şi arămii între palmele lui albe şi i-a spus: „Mi-e ruşine. Mi-e ruşine de ce au făcut strămoşii mei.” Sarah l-a privit liniştită pe bărbatul american în ai cărui ochi albaştri sclipea un început de lacrimă: „Ştiu. Şi nu eşti primul care-mi spune asta.” Străbunicii Sarei, o negresă de peste 50 de ani, au fost sclavi pe uriaşa plantaţie Boone Hall din South Carolina, în acelaşi loc unde femeia lucrează astăzi. Continue reading Lacrimi pe o plantatie sau ce le lipseste tiganilor romani

Nu ma calca in picioare (in Washington)

Noaptea trecută au fost 5 grade în Washington şi Steve, care lucrează la Friendship Place, a început să plângă ca un copil în timp ce ne spunea povestea unui homeless de care s-a ocupat anul trecut. Bărbatul dormea în stradă de 8 ani şi toţi atâţia ani a stat pe lista de aşteptare pentru a primi o casă de la stat. Când în sfârşit i-a venit rândul, era internat în spital pentru câteva săptămâni. Grav bolnav. După ce s-a însănătoşit, a luat actele şi a mers la primărie. Deadline-ul expirase însă şi bărbatul şi-a pierdut locul. Birocraţia a fost intransigentă şi l-a trimis înapoi în stradă. După câteva săptămâni a murit. “Ce ţară e asta în care îi lăsăm pe oameni să moară din motive birocratice?”, a întrebat Steve plângând.  Continue reading Nu ma calca in picioare (in Washington)

In Washington: arhitectura ca ser al adevarului

“Ce trebuie să facă trei olteni ca să se întâlnească? Câştigă fiecare o bursă la Washington.” Aşa mi-a spus râzând o dragă prietenă. Deşi sună a banc e adevărat. Am ajuns la Washington acum câteva zile unde erau deja unul dintre cei mai buni prieteni ai mei şi o fostă colegă de gimnaziu pe care nu am mai văzut-o de aproape 20 de ani. Cu toţii suntem în DC cu burse diferite, în aceeaşi perioadă. Such a small world. Ei cu un program finanţat prin Departamentul de Stat. Eu ca bursier al programului German Marshall Fund care mă va purta timp de o lună în 5 oraşe americane. Aici voi spune povestea unei experienţe care se anunţă a fi unică. Continue reading In Washington: arhitectura ca ser al adevarului

Politicienii si creierele noastre brutale

Ce sunt judecăţile morale şi cum funcţionează ele? De unde vine siguranţa mâinii de politician atunci când semnează un ordin de reducere a veniturilor a milioane de oameni şi de unde vine tremurul de pe hârtia de concediere a unui simplu consilier? Formularea celor mai multe politici sociale şi economice necesită anumite decizii morale. Dar în ce măsură sunt deciziile astea raţionale şi în ce măsură emoţionale? Continue reading Politicienii si creierele noastre brutale