Am trăit şi ziua în care domnul Victor Ponta a spus adevărul. A făcut-o atunci când a scris că în spitalul din Turcia în care este internat “am ceva ce era imposibil acasă – LINIȘTE și ODIHNĂ”. Aşa este, domnule prim-ministru, aveţi dreptate.
Pacientul internat într-un spital public românesc nu poate avea LINIŞTE într-un salon în care, de cele mai multe ori, stă alături de cel puţin alţi 5 pacienţi.
Nu poate avea LINIŞTE atunci când e obligat să se spele, să micţioneze şi să defecheze în toalete împuţite, la comun cu alţi zeci de pacienţi.
Nu poate avea LINIŞTE când ştie că e tratat de medici şi asistente medicale tracasate de salariile mici sau de programul tot mai lung.
Aşa este, domnule prim-ministru, aveţi dreptate. Pacientul de acasă nu poate avea ODIHNĂ căci jaluzelele şi aerul condiţionat funcţional sunt prea rare într-un spital public românesc.
Nu poate avea ODIHNĂ căci trebuie să alerge după tot felul de formulare între tot felul de comisii ca să primească un tratament la care are dreptul prin asigurarea medicală administrată de Guvernul pe care-l conduceţi.
Nu poate avea ODIHNĂ căci trebuie să-şi cumpere singur, de la farmacia din afara spitalului, şi feşe, şi substanţe de contrast, şi medicamente şi (uneori) chiar şi aţa chirurgicală.
Pacientul român, domnule Victor Ponta, este cel căruia i-aţi promis în scris, în urmă cu trei ani, spitale noi şi condiţii mai bune în spitalele publice. Dacă v-aţi fi ţinut de cuvânt şi nu ne-aţi fi minţit, aţi fi putut avea parte de LINIŞTE şi ODIHNĂ şi acasă, în acea Românie despre care ne tot spuneaţi toamna trecută că sunteţi atât de mândru.
Multă sănătate să aveţi.