Category Archives: Pentru suflet

Povesti

Civilizatie trista

Aproape în fiecare zi trec pe lângă un restaurant rustic, clasicul “specific românesc”. În prag stă de obicei, îmbrăcat specific româneşte, un bărbăţel de vreo 40 de ani, cu un aer uşor dezorientat din cauza ochelarilor cu lentile mari şi groase, cu fizionomie de copil şi umblet legănat de pui de raţă. E simpatic tare şi de fiecare dată îmi zâmbeşte invitându-mă la el în restaurant. Deşi mă foarte binedispune, n-am intrat niciodată.

Însă acum două seri, bărbăţelul era foarte trist. Stătea înăuntru, singur la o masă, şi plângea. L-am văzut pe geam şi m-am oprit. Dacă eram personaj într-un film, aş fi intrat în restaurant, aş fi comandat o bere şi-o pastramă şi el şi-ar fi povestit toată viaţa.

Dar nu eram într-un film. Ci doar un orăşean inhibat de regulile a ceea ce numim, uneori greşit, comportament civilizat.

Suparare

Trei fiice ale Chinei

Să nu crâcneşti atunci când părinţii tăi sunt batjocoriţi pe nedrept în piaţa mare a oraşului. Să primeşti mâncare amară o dată pe lună ca să înţelegi cât de nocoros eşti faţă de copiii capitalişti. Să goneşti bătrânii din ceainăria lor preferată. Să trebuiască să-ţi faci autocritica în public pentru că eşti un student care învaţă prea mult.

Sunt toate întâmplări din viaţa unei tinere (Jung Chang) din China anilor ’70. Lebedele sălbatice” e cea mai bună carte pe care am citit-o în ultimele luni. Povestea autobiografică e scrisă de Jung Chan, fiica unor înalţi demnitari comunişti şi nepoata concubinei unuia dintre generalii Chinei de început de secol 20. Un secol groaznic pentru acest popor. Unele nelămuriri pe care le aveam despre China modernă abia acum mi s-au limpezit.

Cum se roaga oamenii care traiesc la 3700 metri altitudine

Nu a zâmbit când a văzut pentru prima oară acoperişul-pagodă al celui mai sfânt templu de pe valea râului Kali Gandaki. Umbla de mai bine de 16 ore şi în loc de tălpi avea două şenile dureroase.

Cobora de undeva foarte de sus, din cea mai înaltă trecătoare a lumii – pasul Thorung La (5.416 metri). Continue reading Cum se roaga oamenii care traiesc la 3700 metri altitudine

Ce m-a racorit azi mai mult decat AC si limonada rece

Ce mi-a răcorit astăzi sufletul mai mult decât orice aer condiţionat sau limonadă rece sunt fetele paparude-rude din Vârvor. E un sat din adâncul Olteniei, în care locuiesc părinţii mei, unde s-a făcut o sărbătoare câmpenească, “fără să fim organizați de cineva, pentru cineva sau pentru ceva”.

 
Bucuraţi-vă de România cea frumoasă (ea există şi nu doar ca un accident), povestiţi-o şi altora şi încercaţi s-o înmulţiţi care pe unde trăiţi şi munciţi.

 
“Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă şiroaiele / să umple pâraiele.”

Tom si Becky. Vlad si Magdalena

Acum ceva vreme am scris o povestioară despre o pasiune candidă şi uşoară, de vară, aşa cum sunt toate amintirile din copilărie. 🙂

Pe atunci începusem să recitesc pentru a treia oară consecutiv Aventurile lui Tom Sawyer. Era o carte subţire şi moale. Parcă o văd: literele mari, câte un desen pe ici pe colo (preferatul meu – cel cu Tom odihnindu-se în timp ce câţiva fraieri îi văruiau gardul), pata lipicioasă de marmeladă pe colţul paginii în care Tom se îndrăgostea.

Tom şi Becky Thatcher. Vlad şi Magdalena Grosheim. Continue reading Tom si Becky. Vlad si Magdalena

Cum m-am intalnit cu o minte sclipitoare

El e? Maresc pasul si-l ajung din urma. Il privesc din profil si, brusc, simt valul de adrenalina: el e! Nu ma observa si isi continua mersul, ezitant si usor aplecat in fata, spre una dintre cafenelele aeroportului. Studiaza cu atentie fiecare fursec, apuca pe rand trei dintre ele si le miroase. Baiatul de la tejghea casca mirat ochii la mosuletul bizar din fata lui, imbracat in haine prea largi pentru un trup de 85 de ani vechime. Dupa ce alege unul dintre fursecuri, batranul se intoarce si se indreapta spre mine. Sunt in aeroportul din Frankfurt, in asteptarea unui avion, si sunt pe punctul de a-l cunoaste pe matematicianul John Nash, castigatorul unui premiu Nobel pentru economie si personajul principal din celebrul film „A beautiful mind”. Continue reading Cum m-am intalnit cu o minte sclipitoare

Avionul de Aur

Sunt unele seri în care o picătură de urâciune (Ouatu la Eurovision) revarsă paharul umplut de-a lungul săptămânilor (porcăria Loredanei&Mazăre şi toţi bădăranii şi ticăloşii cocoţaţi zilnic pe creierele noastre).

Dar valul ăsta de mizerie se curăţă, magic!, cu doar două minute de mică frumuseţe.

Şi, dacă închidem ochii şi zburăm cu Avionul de Aur, putem să atingem chiar şi cerul dinlăuntrul nostru. 🙂

 

Povestea Alexandrinei Hristov, simplu spusă, o puteţi vedea mai jos:

Ce mi-a raspuns Mama la un articol scris pe HotNews

În urmă cu trei săptămâni am scris pe Hotnews despre mândria de a fi român. Mama m-a sunat atunci şi mi-a spus ce crede, dar eram prea grăbit s-o ascult. Aşa că, fiind o ardeleancă perseverentă, a scris. A scris ca să rămână. Răspunsul ei este o poveste de familie scrisă pe www.casapentrucultura.ro, locul unde face minuni pentru câteva fete dintr-un sat oltenesc. Continue reading Ce mi-a raspuns Mama la un articol scris pe HotNews