Category Archives: Pentru suflet

Povesti

Cum se roaga oamenii care traiesc la 3700 metri altitudine

Nu a zâmbit când a văzut pentru prima oară acoperişul-pagodă al celui mai sfânt templu de pe valea râului Kali Gandaki. Umbla de mai bine de 16 ore şi în loc de tălpi avea două şenile dureroase.

Cobora de undeva foarte de sus, din cea mai înaltă trecătoare a lumii – pasul Thorung La (5.416 metri). Continue reading Cum se roaga oamenii care traiesc la 3700 metri altitudine

Ce m-a racorit azi mai mult decat AC si limonada rece

Ce mi-a răcorit astăzi sufletul mai mult decât orice aer condiţionat sau limonadă rece sunt fetele paparude-rude din Vârvor. E un sat din adâncul Olteniei, în care locuiesc părinţii mei, unde s-a făcut o sărbătoare câmpenească, “fără să fim organizați de cineva, pentru cineva sau pentru ceva”.

 
Bucuraţi-vă de România cea frumoasă (ea există şi nu doar ca un accident), povestiţi-o şi altora şi încercaţi s-o înmulţiţi care pe unde trăiţi şi munciţi.

 
“Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă şiroaiele / să umple pâraiele.”

Tom si Becky. Vlad si Magdalena

Acum ceva vreme am scris o povestioară despre o pasiune candidă şi uşoară, de vară, aşa cum sunt toate amintirile din copilărie. 🙂

Pe atunci începusem să recitesc pentru a treia oară consecutiv Aventurile lui Tom Sawyer. Era o carte subţire şi moale. Parcă o văd: literele mari, câte un desen pe ici pe colo (preferatul meu – cel cu Tom odihnindu-se în timp ce câţiva fraieri îi văruiau gardul), pata lipicioasă de marmeladă pe colţul paginii în care Tom se îndrăgostea.

Tom şi Becky Thatcher. Vlad şi Magdalena Grosheim. Continue reading Tom si Becky. Vlad si Magdalena

Cum m-am intalnit cu o minte sclipitoare

El e? Maresc pasul si-l ajung din urma. Il privesc din profil si, brusc, simt valul de adrenalina: el e! Nu ma observa si isi continua mersul, ezitant si usor aplecat in fata, spre una dintre cafenelele aeroportului. Studiaza cu atentie fiecare fursec, apuca pe rand trei dintre ele si le miroase. Baiatul de la tejghea casca mirat ochii la mosuletul bizar din fata lui, imbracat in haine prea largi pentru un trup de 85 de ani vechime. Dupa ce alege unul dintre fursecuri, batranul se intoarce si se indreapta spre mine. Sunt in aeroportul din Frankfurt, in asteptarea unui avion, si sunt pe punctul de a-l cunoaste pe matematicianul John Nash, castigatorul unui premiu Nobel pentru economie si personajul principal din celebrul film „A beautiful mind”. Continue reading Cum m-am intalnit cu o minte sclipitoare

Avionul de Aur

Sunt unele seri în care o picătură de urâciune (Ouatu la Eurovision) revarsă paharul umplut de-a lungul săptămânilor (porcăria Loredanei&Mazăre şi toţi bădăranii şi ticăloşii cocoţaţi zilnic pe creierele noastre).

Dar valul ăsta de mizerie se curăţă, magic!, cu doar două minute de mică frumuseţe.

Şi, dacă închidem ochii şi zburăm cu Avionul de Aur, putem să atingem chiar şi cerul dinlăuntrul nostru. 🙂

 

Povestea Alexandrinei Hristov, simplu spusă, o puteţi vedea mai jos:

Ce mi-a raspuns Mama la un articol scris pe HotNews

În urmă cu trei săptămâni am scris pe Hotnews despre mândria de a fi român. Mama m-a sunat atunci şi mi-a spus ce crede, dar eram prea grăbit s-o ascult. Aşa că, fiind o ardeleancă perseverentă, a scris. A scris ca să rămână. Răspunsul ei este o poveste de familie scrisă pe www.casapentrucultura.ro, locul unde face minuni pentru câteva fete dintr-un sat oltenesc. Continue reading Ce mi-a raspuns Mama la un articol scris pe HotNews

Intrebarea unui roman pentru un grec: “Dar tu de ce nu pleci?”

Mirosul tare de plătică (tsipoura) si pofta de tzatziki m-au tras in taverna lui Kostas Bakatelos. La una dintre cele 9 mese acoperite cu hartie alba, doi greci batrani purtau o discutie aprinsa. Trecusera doar 4 zile de cand Angela Merkel fusese la Atena si numele ei curgea din gatlejul batranilor printre picaturile de ouzo.

M-am asezat la o masa de unde puteam vedea cerul, Acropolele albe si am scos o carte. Kostas, un brunet de 35 de ani indesat dar vanjos, mi-a pus in fata o carafa cu vin usor de Pelopones si m-a intrebat: „Ce doresti?”. I-am spus simplu: „Vreau sa mananc si sa-mi raspunzi la o intrebare”. Continue reading Intrebarea unui roman pentru un grec: “Dar tu de ce nu pleci?”

Un cadou pentru noaptea Oscarurilor

Pentru acest moment nepreţuit din mijlocul unui film bun mă duc la cinema: când întorc capul de la ecran şi văd o sală plină de adulţi pierduţi în povestea care curge. Unii au ochii măriţi, alţii îşi îndeasă popcorn în gură fără să mai bage de seamă că jumătate le scapă pe jos şi fetele se agaţă strâns de braţul muşchiulos din dreapta. O sală de adulţi transformată de un film într-o sală de copii e o privelişte nepreţuită. Ăsta ar trebui să fie efectul oricărui film nominalizat la Oscar.

Am pariat de multe ori în sinea mea pe cine va câştiga Oscarul pentru cel mai bun film. Dar devine plicticos să o faci de unul singur. Aşa că în acest an vreau să duc joaca mai departe, cu atât mai mult cu cât lista nominalizărilor din 2012 face orice previziune destul de dificilă. Lupta e strânsă. Voi pe cine mizaţi? Care dintre cele 9 filme v-a transformat pentru 100 de minute într-un copil care uită de sine? Şi pentru frumuseţea jocului: celor care vor intui corect filmul câştigător le dăruiesc un alt fel de povestiri – “Fanaticii – portretele a zece oameni cu vocaţie“. E o colecţie de povestiri frumoase şi în întregime adevărate. Continue reading Un cadou pentru noaptea Oscarurilor