Azi e o zi specială. Mi-am petrecut ultimele luni într-o bibliotecă din Londra, muncind 10 ore pe zi la un proiect de cercetare în farmacoeconomie. Până în această vară nu înțelegeam exact cât de grea e munca de cercetare cinstită, cât de mult consumă, cât de mult te însingurează, cât de mult te frământă.
Până în această vară nu-i înțelegeam deplin pe medicii, geneticienii, biochimiștii care muncesc luni în șir, neștiuți, uneori nerespectați, pentru a pune umărul la o descoperire care împinge în față cu un milimetru felul în care înțelegem viața. Un milimetru care contează căci din astfel de milimetri de cercetare trudnică sunt compuse marile descoperiri.
Azi e ziua Nobelului pentru medicină. Azi e ziua tuturor medicilor și cercetătorilor care trudesc cinstit și neștiut prin biblioteci și laboratoare. Să (ne) trăiți și să ne iertați că nu vorbim și nu scriem despre voi atât de des cât ar trebui. Întotdeauna ne-a fost greu să iubim ceea ce nu înțelegem.
Domnule Mixich
Cam târzie descoperire!