Omul si lesa

O sâmbătă dimineaţă liniştită pe strada mea îngălbenită. Două doamne argintii îşi plimbă, ca de obicei, câinii. Unul e negru, mare cât un viţel dar cam bleg. Când întâlnesc viţelul negru trec întotdeauna pe celălalt trotuar, deşi nu mi-e frică de câini şi am avut unul vreo 15 ani. Trec pe celălalt trotuar pentru că viţelul negru umblă de obicei fără lesă. În dimineaţa asta liniştită, un trecător îi atrage atenţia doamnei argintii să-şi pună câinele în lesă. Doamna-i răspunde fragil: “Vezi-ţi domne de treaba ta”. Trecătorul îi aminteşte de povestea copilului omorât de maidanezi. Doamna-i răspunde delicat: “Du-te mă dracu de criminal”. Trecătorul se enervează. Doamna-i replică galant cu ” Zzzdaaa şi ‘uie şi ‘zzzdaaa şi ‘tu-te”. Între timp, viţelul negru stă bleg fără să priceapă de ce urlă oamenii. Un singur lucru îmi e clar: cel care are nevoie de lesă nu e el.

One thought on “Omul si lesa”

  1. Salut! Din pacate este o intimplare destul de des intilnita. Ti-o spune un tip care are o catelusa si a jucat rolul celui din povestea ta. Sint “haioase” si discutiile privind folosirea pungilor, chiar si intre posesorii de ciini. Statutul de stapin de ciine nu educa, poate cel de prieten al lui. Stilul prietenos in general, dar este mai greu de intilnit la pasivi-agresivi cu vechi state ca noi…
    PS Ma bucur ca au disparut “psihoterapeutii”de la hotnews, cei de pe drepta paginii. Cred ca ai avut un merit, poate le-ai cerut cv-urile pe bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *