Apariţia preşedintelui Klaus Iohannis la Consiliul European e o evoluţie sau o stagnare faţă de epoca Traian Băsescu? Să vedem:
Post by Klaus Iohannis.
- Din imagini e clar că domnul Iohannis nu ştie să “lucreze sala” – rămâne în acelaşi punct, lipit de scaunul lui, dacă ceilalţi vin la el e bine, dacă nu – asta e. Dezavantaj.
- Poate pentru că e debutant, poate pentru că nu e stilul său de socializare, dar în niciunul dintre cupletele filmate preşedintele Iohannis nu este cel care are iniţiativa. Mai mult, toate par a fi dialoguri de complezenţă. Deocamdată dezavantaj.
- Vorbeşte fluent engleză şi germană, o evoluţie remarcabilă faţă de cei doi predecesori ai săi. Asta contează şi va conta foarte mult la Bruxelles. Clar avantaj.
- Are alonjă, e înalt, decorativ, dă bine. Un nou avantaj la capitolul primă impresie.
- Stilul său de gândire algoritmică, în tipare, se poate dovedi un avantaj în contextul actual în care liderii europeni au chef de orice altceva mai puţin de un preşedinte român creativ, şmecheraş şi imprevizibil. Posibil avantaj, datorat contextului.
- Cel puţin deocamdată echipa de consilieri prezidenţiali pe politică externă este mai bună decât cea cu care a încheiat Traian Băsescu. Dar şi Băsescu a început cu o echipă bună pe externe. Rămâne de văzut dacă preşedintele Iohannis ştie şi să-şi asculte consilierii, nu doar să-i scoata la tablă. Băsescu n-a ştiut.
Concluzia: cu 4 la 2 suntem mai în avantaj cu Iohannis. Deocamdată. Să nu uităm că e doar o fotografie de etapă.
E elevul nou din clasă.
Dacă “se ştie” cu Juncker şi Merkel e destul de bine, pentru început.
” Vorbeşte fluent engleză şi germană, o evoluţie remarcabilă faţă de cei doi predecesori ai săi. Asta contează şi va conta foarte mult la Bruxelles. Clar avantaj.
Plesu, Cartarescu?
Are alonjă, e înalt, decorativ, dă bine. Un nou avantaj la capitolul primă impresie.
De ce nu un “playboy” sau manechin!
Stilul său de gândire logaritmică, în tipare, se poate dovedi un avantaj în contextul actual în care liderii europeni au chef de orice altceva mai puţin de un preşedinte român creativ, şmecheraş şi imprevizibil. Posibil avantaj, datorat contextului.”
De parca Basescu scotea radicalul! Asta-i la un alt nivel: s-a apucat de logaritmi!!!!
Bai, ma lesi!!! Daca astea sunt singurele avantaje ale lui Iohannis, mai bine lasa!!!!
Deocamdata tace ca mutu’-n papusoi si se face ca nu-l atinge nimic in sferele aleea inalte de la Cotroceni. Mai vorbim prin iunie de Ioha(haha)nnis!
Cred ca ai vrut sa zici “gandire algoritmica”, nu logaritmica. Of, matematica…
Am corectat. Merci.
Dialogul de complezenta nu e un dezavantaj. Nu oriunde e locul sa spui ceva care trebuie tinut minte si nu imediat. Relatiile se fac in timp. Mai bine dialoguri de complezenta decat tampenii gen Base – Sarkozy etc.
Băse are câteva chestii ale lui, chestii care l-au ajutat imens în întâlnirile alea, știți cum se strângeau toți în jurul său, cum brusc era cu toți în dialog:
– Băse nu se crede cu nimic inferior “ălora” de la CE, EC, whatever, fie ei președinți, premieri, orice, și asta îl făcea dezinvolt pe-acolo, în apele lui. Băse se ducea la CE ca la Megaimage, ca la Cireșica;
– are o meclă foarte bună pentru politică, lasă impresia de om trecut prin multe, te uiți la el și vezi că “știe chestii” (deși probabil nu știe mare lucru, dar asta e impresia);
– e foarte abil cu oamenii, știe să vorbească și cu un naș de tren, și cu un profesor universitar. Și nu pare arogant când vorbește cu nașul de tren. De-aia îl plac toți, fiindcă îl recunosc asemeni lor, din aceeași gașcă.
Iohannis, vrea-nu vrea, pare arogant, înălțimea nu-l ajută. Trebuie să “se coboare” de-acolo, să se dea egal cu piticii din CE, ăia să vadă în el fix același profil care-s și ei: niște gogi nimeriți pe-acolo, nu ditamai vedetele.
Era OK dacă Iohannis, așa arogant, venea cu Germania în spate, cu o țară serioasă și puternică, dar nu cu România…
Domnule Mixich
Cred că materialul dvs. este corect, indiferent de celelalte comentarii. Și dl. Băsescu era inițial mai rezervat. În plus, dl KJ este conștient cât de urmărită îi este evoluția și – cel puțin așa sper – cât de mari îi sunt responsabilitățile.
Situația actuală din România și cea internațională sunt oricum, numai roze, nu. Un context în care mi se paare firească o evoluție prudentă.
Dacă vreți ”step by step”.
Altfel, cu bune urări