Era un frig mortal pe trotuarul de langa muzeul Antipa, acolo unde doua doamne si un barbat isi foloseau corpurile ca platforma de protest impotriva “sacrilegiului” reprezentat de expozitia stiintifica “The Human Body”. Nu vizitasera expozitia si nici nu erau curiosi s-o faca. Eu tocmai iesisem din muzeu incantat de eleganta “omului care fuge”. Ei erau incrancenati de suspiciune, eu fericit de uimire. Ajuns acasa, aveam sa gasesc pe Facebook intrebarea pusa de preotul Daniil Iacsa: “Ce inseamna stiintific in acest caz?”
Corpurile expuse la muzeul Antipa din Bucuresti fac parte din cea mai de succes expozitie stiintifica din lume. Sunt preparate printr-o tehnica numita plastinare, inventata de Gunther von Hagens, un anatomopatolog german controversat si ciudat, ca orice om care a facut o meserie din studierea cadavrelor.
Dar cadavrele trecute prin tehnica lui von Hagens capata o calitate: devin frumoase.
Orice medic va poate spune ca, atunci cand apartin unui om viu, corpurile noastre ofera arareori o priveliste placuta. In lipsa invelisului protector al pielii, suntem un amestec ordonat de grasime galbena, tuburi gelatinoase si lichide sangerii. E nevoie de un anumit antrenament, deprins de medicinisti in cei doi ani de disectii, pentru a putea contempla fara retineri interiorul unui om.
Privelistea minunatului mecanism care este corpul uman le este interzisa celor mai multi din considerente pur estetice. Este exact obstacolul inlaturat de expozitia corpurilor plastinate.
Prima de acest tip a avut loc in 1995 in Japonia si a fost vazuta de 3 milioane de oameni. De atunci, astfel de expozitii au facut turul lumii avand parte de peste 20 de milioane de vizitatori. La baza acestui succes sta fascinatia epocii noastre fata de corpul uman.
Industria porno l-a transformat in obiect al instinctelor, industria modei in suport al vanitatii, iar industria estetica in jinduire a nemuririi.
Succesul acestui tip de expozitii a dus la formarea unei industrii a plastinarii cadavrelor. Zece “fabrici de plastinare” s-au deschis in ultimii ani in China, fiecare avand in medie 200 de angajati care reusesc sa prepare aproximativ 30 de exponate anual.
E o munca de mare finete, dar nu una noua. Practica transformarii cadavrelor in diverse preparate anatomo-patologice este prezenta de decenii in laboratoarele de specialitate. Nu o singura data i-am auzit pe profesorii de la Medicina exclamand uimiti in fata unei sectiuni de ficat uman: “ce preparat minunat”.
Doar ca transformarea intr-o industrie aducatoare de profit a dus la aparitia unor dubii. Expozitiile cu corpuri plastinate au fost acuzate ca folosesc cadavrele unor prizonieri politici din China. Universitatea de Medicina Dalian din China este unul dintre furnizorii de corpuri pentru expozitia gazduita acum de muzeul Antipa. Organizatorii sustin ca toate exponatele au fost “donate legal printr-un proces guvernamental […] Identitatile individuale si varsta sunt necunoscute. Toti au murit de cauze naturale”.
Cu toate acestea, decizia din 2008 a unui tribunal new-yorkez i-a obligat pe organizatori sa admita ca nu pot demonstra ca aceste corpuri nu ar proveni de la prizonieri care au fost torturati sau executati. New York Times scria ca astfel de critici ar putea fi si rezultatul concurentei dure dintre cei doi organizatori mondiali de expozitii cu corpuri plastinate: anatomopatologul von Hagens si americanul Arnie Geller, a carui firma a adus “The Human Body” la Bucuresti.
Din spatele “omului care joaca tenis” am putut observa zecile de perechi de ochi ale vizitatorilor de la Antipa. Ochi curati de copil, ochi miciti de batranete, ochi frumosi de fată, toti mariti a uimire, clipind rar si privind in tacere.
Corpul uman ca tinta a curiozitatii. Nimic grotesc, nimic vulgar, nimic sadic. Doar curiozitate pura.
Expozitia de la Antipa, departe de a fi socanta, e mai degraba austera. In fiecare sala se pune accentul pe anatomia si functionarea unui anumit aparat sau sistem al corpului, exista planse cu explicatii in romana sau engleza si ecrane cu diferite modele fiziologice. Printre exponate se plimba, imbracati in halate albe, studenti la medicina angajati de organizatori pentru a raspunde intrebarilor vizitatorilor.
Sa vezi fara sa intelegi transforma vizitarea expozitiei intr-un banal act de voyeurism. “Human Body” e un spatiu al mirarilor, al uimirilor. De mult nu am mai vazut atat de multi romani la un loc care sa nu aiba raspunsuri, ci doar intrebari.
“Human Body” e si un spatiu al fascinatiei. Un baietel ochelarat era fermecat de rapiditatea cu care un embrion creste pentru a se transforma in “bebelus mic”. O adolescenta cu ochi albastri i-a cerut unui medicinist sa-i explice numele si functia unui anumit muschi. Dupa ce a auzit raspunsul, fata a spus: “Ce ciudat; mi se pare ca-i frumos”. Sectiunea prin acel muschi semana izbitor cu o aripa de fluture in zbor.
Si daca “omul care joaca tenis”, ai carui ochi de asiatic sunt usor recognoscibili, chiar a fost un detinut politic chinez? E posibil sa ma insel, dar cred ca unui om dispus sa-si dea viata pentru ideea libertatii i-ar fi suras mai degraba perspectiva postuma de a-si dona corpul in scop educativ, decat sa dispara intr-un anonimat total si inutil. Dar asta e doar o speculatie, cum speculatii sunt si suspiciunile care plutesc asupra provenientei corpurilor.
Chestiunea provenientei corpurilor a fost doar un pretext folosit de oponentii expozitiei. S-a intamplat in Florida, unde mai multi lideri religiosi au cerut inchiderea ei sau la Paris, unde un judecator a solicitat acelasi lucru motivand ca “dupa lege, locul potrivit pentru cadavre este la cimitir”. In Romania, o asociatie a solicitat blocarea expozitiei care “nu poate fi decat o bataie de joc fata de misterul incomprehensibil al mortii”.
Dar ochii vizitatorilor de la Antipa nu erau mariti de groaza, ci de uimirea experimentata in fata mecanismelor minunate ale vietii.
Acesta este si raspunsul la intrebarea preotului Daniil Iacsa care, intr-un comentariu pe Facebook, a scris: “Ce inseamna stiintific in acest caz?” Daniil Iacsa povesteste cum, la inceputurile crestine, osemintele mortilor erau contemplate de ascetii care astfel meditau “la moarte si pocainta”.
Astazi, cand nu mai suntem la inceputurile crestine, vizitarea expozitiei de la Antipa poate indemna la un alt fel de meditatie: prin cunoastere si intelegere.
Caci ce altceva este carnea omului, daca nu materia prima a creatiei?
- Raspunsul preotului Daniil Iacsa (venit tot pe Facebook):
“Revenind la expoziția de la muzeul Antipa și la articolul de mai sus, pentru că am fost pomenit, fie-mi îngăduit să intervin doar pentru a mai spune câteva lucruri, sperând în același timp să nu fiu considerat încă un „popă ortodox” neadecvat și reacționar.
Andrei Pleșu se întreba de curând ce dialog poate exista între oamenii cu convingeri ferme și avea dreptate. Pentru aceasta nu voi aduce în discuție argumentările dogmatice și radicale ale teologiei creștine ortodoxe, poate că ele nu interesează pe nimeni.
Mă voi opri la a observa că o astfel de expoziție ideologică își atinge scopul. Discutăm cu dezinvoltură despre folosirea corpurilor moarte drept obiect artistic și de studiu la un astfel de eveniment, cu entuziasmul debordant al emancipării raționaliste. Suntem precum niște studenți decadenți bucuroși că aceste timpuri recente ni se înfățișează ca o mare lecție de anatomie în care „fascinația epocii față de corpul uman”, cum bine a surprins domnul Mixich, ține loc de nouă religie. Uitată fie camera obscură înfățișată de Rembrandt oarecând, acum putem face chiar ce dorim cu un cadavru!
Oricât de decadentă, etica acestei epoci pe care o trăim are pretenția de elaborată necesitate științifică și estetică. Cert este că de la mâncarea trupului reginei Izabela de câini acum 2800 de ani și până la târârea corpurilor soldaților americani prin Mogadishu în 1993, umanitatea a păstrat aceeași reverență față de vălul trupesc ce acoperă și exprimă taina existenței noastre și a manifestat același șoc față de manevrabilitatea lui.
Da, la Antipa trupul uman este desacralizat, ceea ce se pare că nu mai înseamnă un scandal, dar nu știu dacă răspunsul la trupul-tabu – așa cum pare el în religiile tradiționale – este trupul-fetiș. Nici argumentul estetic nu mi se pare potrivit pentru că frumosul este o categorie pe cât de subiectivă pe atât de impersonală: înșirarea unor animale împănate sau plastinarea unei întregi scene de război din Kosovo chiar dacă frumoase nu ar trebui să fie posibile („Oamenii normali nu cred că totul e posibil”, dacă ni-l amintim pe Rousset).
Ce am pierdut cu toții atunci când i-am ascuns pe copiii noștri de imaginea sicriului bunicilor lor prohodiți cu bocete și fum de tămâie și ce am câștigat atunci când le-am arătat trupurile expuse la Antipa? Unde se duc oamenii, mami, când mor? Dar oamenii aceștia plastinați, de unde vin și unde se vor duce?
Dar să nu fim patetici, nu e nici o tragedie o astfel de expoziție. Dumnezeu, în mila Sa, le îngăduie pe toate așa cum i-a îngăduit și lui Toma – cel din pictura lui Caravaggio – să-I atingă coasta și să-I bage adânc degetul în rană, pentru ca mai apoi să îi fericească El, Mântuitorul, nu pe Toma, ci pe cei care nu au văzut și au crezut. În această lumină, a religiei și culturii creștine, triumful științei și tehnicii prezentat la Antipa pare mai degrabă demn de stadioanele Wehrmachtului.
Iertați-mă dacă am supărat pe cineva cu aceste rânduri!”
Interesant cum domnul preot nu a amintit de interesul anticilor pentru corp sau de capodopera lui Rembrandt, artist care a pictat într-o perioadă când peste jumătate din populaţie era analfabetă, înclinată spre superstiţii, mistică şi cuvântul preotului. Se vedem că noi doar am flirtat cu Antichitatea, am mimat modernitatea şi ne-am bălăcit în mocirla Erei Întunecate (“Dark Ages”), o perioadă în care cultura “s-a rezumat” la arderea de cărţi considerate neconforme cu dogma creştină sau de copierea de manuscrise (în cel mai fericit caz). Preoţii habar nu aveau cum trebuia făcută o ceremonie religioasă şi nici măcar limba de slujire. În lipsa unor cunoştinţe temeinice, clerul nu a putut combate ritualurile necreştine şi nici să convertească eficient populaţia la creştinismul promovat pe “hârtie”. Se pare că nici noi, românii, nu am fost feriţi de acest fenomen (noi i-am zice sincretism, dar reprezintă un eşec pentru Biserică de a se impune într-un spaţiu străin). Se vede astfel, că Biserica Ortodoxă a rămas cu sechele, nefiind capabilă să ofere un răspuns serios la fenomenele de actualitate.
Interesul pentru corpul uman nu e de ieri-de alaltăieri, ci încă din Preistorie, şi tocmai pentru a clarifica şi instrui omul în cunoaşterea mecanismelor funcţionării lui şi, eventual, a tratării bolilor care-l afectează. Ocazionalul simţ estetic ţine tocmai de complexitatea corpului şi de posibilitatea de a învăţa din ce se poate vedea cu ochiul liber. De la practici şamaniste, la trepanaţii, “domisticirea” plantelor, teoria umorilor, joacă anticilor cu o genetică rudimentară, utilizarea lipitorilor, primele chirurgii (sau amputarea membrelor), prescrierea de reţete pe bază de praf de puşcă (nu glumesc, dar nici nu erau eficiente, ducând la raderea de pe faţa pământului a farmaciilor) sau de alimente care să îmbunătăţească funcţiile organismului (vă las să ghiciţi la ce era bun un ţipar), la primele disecţii şi autopsii ş.a.m.d., omul a încercat în mod deliberat să afle cum funcţionează. Nu la fel de surprinzătoare trebuie să fie şi curiozitatea permanentă legată de surprizele pe care le-a oferit corpul, oricât de morbidă ar părea pentru clerul Bisericii Ortodoxe, deşi la fel de bine le-aş imputa acest lucru şi lor, în cazul ceremoniilor de înmormântare şi ritului de înhumare (nu mai zic de venerarea moaştelor).
Consider că preotul Daniil Iacsa greşeşte amarnic, fiindcă e reprezentantul unei instituţii depăşite şi cu un nivel de instruire nu neapărat mediocru, dar în orice caz, deficitar. Se vede lipsa unei educaţii a dezbaterii care să vizeze inclusiv teme elementare ca relaţia dintre Dumnezeu şi ştiinţă, axată pe lucruri concrete şi nu pe misionarism mascat în dialog constructiv. Anatomia, chimia, genetica, fizica, psihilogia (dacă o acceptăm ca ştiinţă), istoria, meteorologia, ş.a. sunt câteva din ştiinţele care ne influenţează viaţa de zi cu zi şi ne-o pot îmbunătăţi, atât la nivel palpabil, cât şi din punct de vedere moral.
În paralel, o reinterpretare a Bibliei nu ar dăuna. Îi las domului preot trei citate pe care ar trebui să le ştie şi la care ar putea să mediteze:
“…a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său”(Fac. 1:27)
“Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte…” (Facerea 1:31).
“Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.” (Psalmul 139: 13-14)
Ce crede dl. preot e treaba lui. Exista libertate de constiinta. Ce e mai rau e ca el din pozitia pe care o are impune convingerile lui altor oameni, enoriasilor, care iau de bun orice le spune preotul. Iar asta mi se pare o problema, pt ca in sine e o anulare a libertatii de constiinta si a liberului arbitru al enoriasilor creduli.
Admir candoarea expunerii parintelui Iacsa si ii sprijin punctul de vedere echilibrat si de bun simt.
Geos Costan te iubesc! ai punctat atat de bine! felicitari!
A cauta sa intelegi o arta abstracta, pornita dintr-o curiozitate de anatomopatolog, dezvoltata la nivelul de expunere artistica, necesita din parte celui care o exploreaza intelegere si deschidere.
Am vazut expozitia intaia oara in Londra la inceputurile lui 2000.
A fost o revelatie, pentru ca disectiile m-au pasionat din vremea studentiei.
Pentru un om cu formare stiintifica, acest demers este o fereastra deschisa.
Daca pasesti pragul muzeului, cu mintea incarcata de prejudecata, neffind dornic sa vezi cu ochii unui om curios, manat de acel avant a cauta ceva nou, ai sa generezi o parere precum a preotului.
Bunul simt este vadit ,insa influenta la nivel laic, a unei opinii scrise devine manifest public care poate genera o stavila in a explora un nou univers.
Stiinta a evoluat pentru ca au existat oameni care au infruntat opozitia unor oameni care au devenit dupa o scoala teologica, slujitorii lui Dumnezeu si asa numiti mesagerii Lui…
Biblia e scrisa de oameni si fiecare preot a generat o intelegere proprie. La fel cu orice carte religioasa care se vrea cartea de capatai a unei religii.
Omul este radacina oricarei religii si aceasta religie a generat supunere si control la nivelul social.
Stiinta este rezultatul unei cautari continue si a unei revolte si a unei curiozitati febrile.
Trebuie sa se inteleaga ca lumea ar fi mai buna daca preoti ar cultiva frumusetea sufletului si ar avea grija de pacea lumi, incurajand omul sa-si autodepasesca conditia.
Aceste expozitii, daca vreti avangardiste gratie subiectului abordat,le gasesc firesti pentru o minte curioasa , sunt pasi inainte in evolutie si trebuiesc incurajate.
Trebuie evitate sabloanele si incorsetarile spiritului uman!
Asadar imi inchei opinia invitand orice om sa paseasca pragul expozitiei cu mintea deschisa si cu puritatea copilului insetat de nou, iar in ochi cu un mare semn de intrebare – ce este aici? dar de ce? Cum?
Faceti un exercitiu pret de o mai bine de o ora sa intelegeti din ce suntem facuti!
Poate la final veti ajunge sa va respectati corpul intelegand fragilitatea si efemeritatea omului in raport cu universul.
Respecte!
Admirabil raspuns!
@Ovi – ceea ce zici tu ca fac preotii este fix acelasi lucru care ti face tie sau altui om de de catre orice lider si formator de opinie: politician, profesor, jurnalist, moderator etc. Faptul ca enoriasii accepta ceva ce li se spune este vina lor nu a preotului cum nici vina politicianului nu este ca noi suntem prosti si credem ce zice si fugim de la unul la altul, in functie de cate kg de faina da.
Si pentru a limpezi lucrurile, daca pozitia mea nu este clara, nu sunt religios, am fost, dar nu mai sunt. Totusi consider ca ratiunea si corectitudinea este ceea ce trebuie sa ne guverneze. Ca atare faptul ca ataci un preot pentru spalare de creier, in timp ce tu esti spalat din alta surse, identice ca scop, dar diferite ca infatisare, nu mi se pare corect.
Sa fim seriosi primii vinovati in cazul expus de tine sunt enoriasii. De fapt acestia sunt pe locul doi. Pe locul unu stau parintii enoriasilor ca i-au crescut intr-o astfel de educatie. Preotii vin pe locul trei. Aceiasi regula se poate aplica si in cazul celorlalte cazuri expuse mai sus.
Un raspuns decent si elegant, care suporta evident si alte adaugiri. Parerea dansului nu este parerea Bisericii. Comentariile ulterioare dovedesc o ignoranta deranjanta atunci cand asociaza preotimea cu Biserica sau Inchizitia Ortodoxiei. Dincolo de eventuale neajunsuri ale preotimii rasaritene, esentialul era că in fata unei expozitii cu cadavre, fie ele cosmetizate ramane o defilare a cadavrelor care nu indeamna la meditatie precum faceau inteleptii antici ci la o eventuala cunoastere. Intriga ramane in picioare. Nu puteau fi folosite manechine din plastic sau alt material care sa fie la fel de sugestive si provocatoare? Ba da! De ce s-au folosit cadavre? La expozitie se fac studii aprofundate precum cele pe care le fac studentii de la medicina? Nu! Si atunci? Las intrebarile fara raspuns insa cred ca problema morala (din perspectiva crestina) a tinerii trupurilor unor oameni(cu sau fara voia lor) in afara spatiului consacrat depunerii lor post mortem, recte, tarana, nu a fost discutata suficient. Ca necrestinii sau alte categorii de oameni nu au nici o parere cu privire la inhumare, este adevarat, dar Biserica are datoria de a indemna la o atitudine crestina in fata unei provocari-as zice-necrestine. De ce e asa de grav? De ce e ignoranta Biserica? Doar pentru ca are convingerile ei functionale si verificabile? Ramane doar sa le accesam inainte de a le denigra avant la lettre.
PS: Materia prima a creatiei nu a fost carnea conform teoriilor religioase paracrestine
PS2: Curiozitatea pura a copilului in fata unui embrion la borcan trebuie dublata de nefirescul acestei intalniri si de lipsa unui personal in altfel de halate decat cele albe, care sa justifice daca se poate, ce cauta copiii nenascuti in borcanele de la Antipa?
Acum am citit, ca aceasta expozitie a starnit opinii diverse pana la organizarea unor petitii ,pentru inchiderea demersului initiat de un muzeu respectabil , precum Antipa.
Consider ca mintea umana este grandioasa atunci cand e cultivat spiritul, iar decenta ar trebui sa primeze intr-o minte sanatoasa, nepoluata de preconceptii ori influentata de anumiti “stalpi” ai societatii.
A te opune acestui manifest artistic si stiintific este nefiresc.
Extrapoland pana la o anume limita propun o meditatie simpla: ce ar fi daca cei care decid sa-si doneze corpul stiintei ,ori doresc sa-si doneze organele in cazul unui accident, ar fi limitati de puterea unor fete care se autointituleaza reprezentantii Lui pe pamant.
In numele cui sa te opui ori sa dictezi?
Stiinta m-a invatat sa ma intreb si cu eleganta spiritului sa caut raspunsuri. Meditez si imi gasesc pacea intr-un dialog cu El intr-o maniera personala si evit intermedierea umana.
Poti constitui o catedrala printr-o simpla impreunare de palme si pios intr-o liniste specifica vechilor schituri ori unor catacombe, poti sa te cufunzi cautand raspunsuri la framantarile sufletului…
Cati preoti pun inainte de orice, rugaciunea, ca simplu ritual?
Cati se gandesc inainte de slujba la cati bani au sa stranga, subjugati de mercantilismul societatii moderne?
De ce politica si interferenta cu alte aspecte sociale au devenit prioritatea celor ce se autonumesc reprezentantii Lui?!
Curatenia spiritului ar trebui sa primeze!
Pentru om, calatoria prin lume, deschiderea la nou si cugetarea ar trebui sa fie esentiale.
Respecte
Bine, bine, un muzeu nu poate organiza o expozitie de tipul celei intutulate “The Human Bondy” pentru ca este, vai, un fel de sacrilegiu in opinia domnului Iacsa.
Pe de alta parte, a transforma ramasitele unui “sfant” in exponat public – ocazie de imbulzeala pioasa si superstitie tolerata – e chiar ceva de la sine inteles, a carui grotesc nu mai este criticat de acelasi domn Iacsa.
Sigur, o racla atent poleita cu aur face diferenta dintre un cadavru acceptabil si unul abominabil.
🙂
Toata discutia estetica pentru mine cel putin dispare cand conferi cadavrului plastinat o identitate. Daca acel fetus plastinat in pantecul mamei ar fi al meu instinctual mi-ar veni sa il smulg din ”plastinarea” care ii si imi confisca intimitatea mea relatiei cu el. La fel daca mama mea ar fi plastinata acolo si pusa sa joace tenis. Sau iubita.
Aceste trupuri au fost oameni si noi le-am transformat in divertisment cu tema stiintifica.
Dle Mixich,
Cu tot respectul pe care il am pentru dvs. Haideti sa dam stiita la o parte si sa privim nitel aspectul moral sau etic.
Intr-un interviu ABC van Hagens spune plangand ca a avut cadavre de detinuti.
abcnews.go.com/video/playerIndex?id=4300571
Perspectiva ca acele cadavre sa apartina unor dizidenti chinezi mi se pare super urata. Adica Partidul ii inchide, tortureaza, apoi vinde cadavrele ca sa scape de ele. Care sunt mai apoi “reciclate” si devin exponate. Nu este peste limita abjectiei? Ce ar putea urma, exact?
Bunicul meu a fost inchis de comunisti vreo 14 ani, torturat etc. Nu mi-ar fi placut sa-l vad impaiat fara voia lui, expus prin tari straine, nici macar de dragul stiintei. Nu stiu, nu este clar ca ar fi fost o incalcare uriasa a demnitatii lui?
Sincer nu pot intelege cum cineva isi inchipuie ca daca acele cadavre provin de la Biroul Politiei din China, ar putea fi legitime. Practica transplantul fortat de organe de la detinuti, asta se stie, nu?
De acord cu Eduard. In loc de cadavre plastinate ar fi putut foarte bine sa expuna chiar plastic. Dar bineinteles, nefiind la fel de grotesc, nu ar mai fi atras atatia vizitatori. Presupun ca niciunuia dintre sustinatorii acestei expozitii nu i-ar conveni sa-si dea mama sau alta persoana draga, dupa moarte, spre impaiere. Dar de combatut un preot si de sarit repede la contrazis si de facut nitel scandal, cu scopul, neatins, de-a parea mai dezghetat si mai evoluat, se pricep multi.
Aveti copii? Ati semnat un acord de donatie a trupurilor copiilor dumneavoastra in caz de deces (ceea ce nu va doresc)? Doar asa, ca sa sprijiniti o afacere macabra dar foarte profitabila. Care are legatura cu stiinta, educatia sau esteticul tot atat cat are si prezentarea oamenilor la emisiuni TV de mare succes de tip zoo (Big Brother) – pe care le putem considera educative pentru publicul larg in ceea ce priveste stiintele comportamentale (practic dupa vizionarea acelor emisiuni majoritatea telespectatorilor s-au inaltat pe culmi nebanuite ale cunoasterii psihologice si estetice). Eventual dumneavoastra sa primiti in schimb dreptul de a va vizita gratis copiii jupuiti si plastifiati in pozitii interesante.
Fara un astfel de acord semnat sunteti doar un ipocrit.
Dacă ala expus ar fi tatăl tău, sau soțul, sau, Doamne ferește!, copilul tău ai mai fi de acord să fie expus? Sigur nu.
Poate unii copii au privit filme destule ca să nu-i mai impresioneze, dar sunt sigur că există și copii mai sensibili. Cred că nu ai visat niciodată un mort desfigurat, să vezi că te cam îngrozești. De ce să expui copiii sensibili, ce ai de câștigat?
Dacă se voia o expoziție-lecție de biologie se putea face foarte simplu machete la dimensiune normală și era mult mai educativ și mai puțin înfricoșător. Scopul a fost de fapt senzaționalul.
De ce oricat de inalt pot zbura navele noastre spatiale, nu reusesc sa iasa din dimensiunea materiala?
De ce noi nu avem capacitatea de a accesa alte dimensiuni care exista simultan in acelasi loc, pe cand farfuriile zburatoare de pe alte planete pot traversa direct alte dimensiuni unde conceptul de spaţiu – timp este complet diferit?
Ati vazut filmul Earth2? Pai cum ar fi sa ma intalnesc eu maine la Antipa cu mine asa… jupuita si in bucati prin vitrite, aducand profituri grase unui “evoluat”?
De ce nu ne ajuta cei care stapanesc cu adevarat stiinte si tehnologii, cu mult mai inalte ca cele ale noastre, sa ajundem si noi la nivelul lor?
Omenirea nu va putea niciodata ajunge la nivelul lor prin tehnologie. De ce? Pentru ca in primul si primul rand trebuie ca standardul moralitatii umane sa creasca, daca vrem ca stiinta umana sa ajunga la un asemenea nivel inalt.
Cu inima pentru o asemenea expozitie, ne consideram noi atat de evoluati si mai vrem inca sa ajungem si atat de sus?
Tot studiem prin vitrine inimile altora, devenind si medici probabil de a doua zi, cand pe ale noastre trebuie sa ni le studiem bine mai intai si chiar nu-ti trebuie o expozitie de cadavre pentru a reusi sa faci asta, pentru ca tu esti viu si… mortii cu mortii, vii cu vii.
Apropo de “evoluati” vs “evul mediu”, omenirea preistorica era foarte dezvoltata.
Cercetarile anticilor erau indreptate direct asupra corpului uman, vietii si a universului, a relatiei dintre corpul uman si univers, ei indraznind insa sa exploreze ceea ce era intangibil si invizibil, putand si dovedi existența acestora.
Calea aceasta a stiintei empirice moderne pe care o urmam, este complet diferita de calea pe care au mers anticii.
1) Biserica Catolica a admis ca trupurile neinsufletite sa poata fi obiect de studiu, doar daca apartin unor criminali executati.
2) In secolul al XVIII lea Biserica Catolica a extins permisiunea – si trupuri neinsufletite ale unor femei pot fi obiect de disectie. Dar numai daca apartinusera unor femei executate pentru crima.
Asadar, Biserica Catolica a consimtit ca trupul poate fi obiect de studiu daca si numai daca apartin unor sub-oameni (caci asa erau numiti criminalii). Altfel, e nepermis.
Treptat, trupul neinsufletit a devenit obiect de studiu, apoi obiect expus in scop ‘paideic’, apoi, obiect expus in scop ‘paideic’ si de divertisment. Acum, nu se mai pune problema cui apartin. A unui fost criminal? Nu mai importa. Daca sunt nerevendicate – pot fi manevrate, utilizate, preparate si plimbate pe tot globul.
Se observa, deci, o deplasare in jos a modului in care noi-specia-om incepem sa ne raportam fata de trup. La inceput trupul neinsufletit era sacru; pe secol ce trece trupul neinsufletit va fi orice pentru orice. Restul — mecanisme de justificare a demersului. Multe, miriade, complexe. Si uimiri …
Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis. Chiar si antropofagia. (..parafrazand un personaj din Fratii Karamazov)