Vineri dimineaţa, Dezbaterea Zilei la Europa FM a fost despre criza citostaticelor. Pe pagina lor de Facebook, o doamnă povestea despre dificultatea de a face rost de aceste citostatice ieftine. La comentariile HotNews alţi oameni povestesc aceleaşi lucruri. Medicamente-lipsa.ro poate pune imediat la dispoziţie 60 de cazuri, din ultima lună, de oameni care nu au găsit aceste medicamente ieftine în ţară. În toată această absurditate, vine Ministerul Sănătăţii şi ZBANGGG!
Spune comunicatul Ministerului Sanatatii, foarte iscusit formulat, că 14 dintre cele 24 de citostatice absente ar exista în depozitele din România. La Unifarm adică, cel care e distribuitorul statului. Dar pacienţii spun că aceste medicamente nu ajung la ei. INCREDIBIL!
Hai să reformulăm: o parte din medicamentele lipsă există în depozitul distribuitorului statului român, dar bolnavii trebuie totuşi să le caute cu lumânarea prin alte ţări. Din nou scriu: INCREDIBIL!
Pe mine nu mă interesează cine e vinovatul: Ministerul de Finanţe, spitalul, medicii, funcţionarii? Ştiu doar că, prin lege, Ministerul Sănătăţii are datoria să asigure accesul şi gratuitatea acestor medicamente. Chiar şi dacă asta înseamnă să verifice fiecare spităluţ din ţară sau să se ia de guler cu finanţiştii lui Gherghina (o eminenţă cenuşie care învârte bugetul României). Pentru că s-ar lua de guler ca să rezolve situaţia unor oameni foarte bolnavi care au DREPTUL, prin lege, la aceste medicamente. Şi tot românul i-ar sprijini în lupta asta.
Mai spune comunicatul Ministerului Sănătăţii că va propune Executivului “o modalitate de suplimentare a fondurilor, cu o suma cuprinsa intre 500.000 si 1.000.000 Euro, pe care UNIFARM să o utilizeze în achiziţionarea medicamentelor pentru realizarea echilibrului financiar între plata făcută la furnizor, în avans, la cumpărare sau la 30 de zile, şi decontarea serviciilor medicale de către casele de asigurări la 210 zile.”
Păi exact aceasta era măsura corectă propusă de Ministerul Sănătăţii (prin vocea lui Raed Arafat) în urmă cu două luni şi respinsă miercuri de guvernul Ponta, prin decizia Ministerului de Finanţe. Despre asta am scris ieri şi de la asta a pornit totul. Ce facem acum: propunem din nou acelaşi lucru? Sau dacă nu, care e cealalta “modalitate de suplimentare” despre care se scrie în comunicat?
În plus, Ministerul Sănătăţii admite în comunicatul său existenţa blocajului birocratic: chiar dacă medicamentele sunt în depozitele Unifarm, ele nu pot fi achiziţionate de către spitale. Pentru că spitalelor li se cere să plătească cu banii jos, dar statul nu le oferă banii să facă asta decât după 210 zile. Păi şi cine să rezolve problema asta dacă nu ÎNSUŞI Ministerul care este braţul executiv în statul român?
Concluzia: comunicatul Ministerului Sănătăţii nu doar ne spune că ne-am întors exact unde eram înainte de propunerea lui Raed Arafat (adică în acelaşi haos), dar că absurditatea situaţiei e şi mai mare decât credeam noi, cu naivitate.
Ce poţi face atunci când primeşti un astfel de comunicat-zbang de la Ministerul Sănătăţii? Spuneţi-mi voi vă rog, că eu nu ştiu.
Reiau mai jos un fragment din scrisoarea adresata de Cristian Cojocaru, un bolnav de cancer care s-a confruntat cu problema asta, premierului Victor Ponta:
„Domnule Prim Ministru, in ierarhia acestui minister exista un Dumnezeu, caci cum ar putea fi numit cel care isi asuma dreptul de a imparte sau nu tratamentul de care depinde viata si moartea??? Cine este acest Dumnezeu? Dumneavoastra sunteti cei care aveti drept de viata si de moarte asupra noastra, a celor bolnavi de cancer. Dumneavoastra puteti decide daca vor trai mai multi sau nu. In acest context va rog, domnule Prim Ministru, sa cereti incetarea jocului de-a Dumnezeu celor pe care ii conduceti si sa acordati fondurile necesare pentru ca toti cei care trebuie sa beneficieze de programul Ministerului Sanatatii sa se poata bucura de dreptul la viata.”
Şi alt bolnav, doamna Bularca care comentează pe site-ul Europa FM: “Este o alergatura continua si sa facem rost de medicamentele din tratamentele oncologice dupa perioada chimioterapiei si a radioterapiei, cele ieftine lipsesc de multe ori din farmacie, alergam dupa ele de la o farmacie la alta, este destul de dificil…”
Şi alt pacient, de data asta de pe site-ul Hotnews: “Am cautat ca disperatii Bleomicina, in toate depozitele si da, existau, dar stiti cum? Se aduceau la comanda, la pretul de 75 euro/flaconul de Bleomicina si daca nu faceau si aveau comanda, tot pe bani le dadeau. Mergi intr-un spital de stat si ti se spune ca nu mai au citostatice. Esti atent cu cine trebuie, la IOB sau la orice alt institut si din senin, apar si citostaticele. Mergeti si faceti anchete in farmacii cu camera ascunsa, dati o atentie farmacistelor si sa vedeti cum apar citostaticele. Am cumparat Bleomicina si am intrebat, ca orice om normal, daca aduc factura, mi se deconteaza? Normal ca nu! Atunci stau si ma intreb, de unde au nenorocitii bani de masini, de referendum si niciodata nu se gasesc bani de citostatice? Sotul meu a murit din cauza sistemului de rahat, din cauza nepasarii medicilor care nu i-au zis ca nu au BLEOMICINA din tratamentul de prima linie. Asta i-a fost fatal, s-au generat metastaze. Cand am aflat era prea tarziu. Am facut alte tratamente, am ajuns apoi sa procuram Bleomicina!” (Alexa)
Despre lucrurile incredibile pe care le fac voluntarii din Reteaua Citostaticelor s-a povestit aici.
“Bolnav de cancer condamnat la moarte de CNAS”
CONSTITUTIA ROMANIEI
ART. 22 Dreptul la viată si la integritate fizică si psihică
(1) Dreptul la viată, precum si dreptul la integritate fizică si psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
Cu siguranţă, nimeni nu îşi doreşte să sufere de cancer, dar fiecare dintre noi trebuie să avem certitudinea că, în cazul în care ne îmbolnăvim, vom putea beneficia imediat de un tratament care să ne salveze sau măcar să ne prelungească viaţa. Este un obicei raspandit intre medici sa dea “retete” referitoare la procentele de reusita, recuperare si proceduri.(vezi protocoale oncologie)
VA ROG SI PE ACEASTA CALE-NU VA JUCATI CU VIATA MEA!
Statul roman are obligatia legala de a asigura accesul la medicamente si tratamentul gratuit pentru bolnavii de cancer(handicap grav)
Numele meu este Mioara Dumitrescu din ROMANIA.Sufar de gliom(Sunt tumori care se formeaza in trunchiul cerebral, regiunea anatomica din creier care se continua cu maduva spinarii. Aceste tumori sunt de obicei de grad inalt. Gliomul trunchiului cerebral de grad inalt si care se raspandeste peste tot in trunchiul cerebral este dificil de tratat cu succes. Pentru a preveni afectarea tesutului cerebral sanatos, gliomul trunchiului cerebral este de obicei diagnosticat fara a face biopsie.)Am urmat din 2011,august drumul anevoios al unui bolnav de cancer.Dupa 3 operatii la spitalul Bagdasar Arsenie,dupa tratament in strainatate (timp de 2 luni-nedecontat de Statul Roman)dupa tratament cu chimioterapie pentru inca aproape un an am ajuns la o recidiva a gliom-lui .
SINGURA si subliniez SINGURA optiune medicala actuala, este tratamentul cu AVASTIN,care insa imi este refuzat de cei care pot decide ,daca eu mai am DREPTUL DE A TRAI.Nu este inclus in protocolul oncologic din Romania.
Am avut sansa si bucuria acestor zile ,de a putea face 4 tratamente cu AVASTIN.Un singur tratament costa aproximativ 4.000 euro-la trei saptamani.Prin refuzul dumneavoastra de a-mi asigura tratamentul acesta(care si-a dovedit eficacitatea-tumora reducandu-se aprox.50%)incepand cu data de 15 martie 2013 ,cand am urmatorul tratament sunt in imposibilitatea financiara de a putea cumpara acest tratament si prin urmare dumneavoastra a-ti hotarat ca SUNT CONDAMNATA LA MOARTE
Va consider direct raspunzatori ,pentru probabil eminenta mea MOARTE.Sa nu-mi aduceti nici o floare,ar fi prea tarziu pentru dumneavoastra.
DUMITRESCU MIOARA TURNU MAGURELE,5 MARTIE 2013