Eram în matinalul de la Digi FM și povesteam despre chirurgia robotică când Cătălin Striblea a avut o idee bună: “Hai să-i întrebăm pe ascultători dacă ar fi să aleagă între a fi operați de un chirurg-om sau de un chirurg-robot, pe cine ar alege?”

Și au început să sune telefoanele… dar să sune, nu glumă. La început am crezut că părerile vor fi împărțite, dar m-am înșelat: cei mai mulți preferau chirurgul-om. Un singur ascultător a explicat clar că ar prefera robotul pentru că algoritmii din spate ar diminua enorm potențialul de eroare umană prezent atunci când ești operat de chirurgul-om. Ascultătorul era IT-ist.

Adevărul e că niciodată un pacient nu va fi pus în fața unei alegeri atât de radicale pentru că întotdeauna robotul chirurgical nu este altceva decât un mijloc de amplificare a aptitudinilor naturale și învățate ale chirurgului. Mai exact, un chirurg excelent va începe să facă miracole atunci când lucrează cu un robot chirurgical, iar un chirurg obișnuit va putea atinge performanțe excelente. Desigur asta doar în cazul operațiilor care sunt potrivite pentru chirurgia robotică.

Am experimentat asta direct când am fost invitat de echipa de la Ponderas Academic Hospital (condusă de dr. Cătălin Copăescu) să asist la o zi de cursuri la „Surgical Training Institute”. Sub numele fălos se ascundea o sală în care, într-o sâmbătă dimineața la ora 9, se aflau opt chirurgi de toate vârstele care ascultau cu atenție ceva care mi-a plăcut enorm… O întreagă sesiune despre siguranța pacientului și despre regulile de urmat pentru diminuarea erorilor chirurgicale din timpul operațiilor cu robotul DaVinci Xi (super-robotul despre care am mai povestit aici).

Mircea Onaca, un urolog român care lucrează în Olanda unde are multă experiență în operațiile cu DaVinci dar vine acum să opereze și în București la Ponderas Academic Hospital (spital care e parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria), explica pas cu pas colegilor toate procedurile. Pas cu pas înseamnă un nivel extrem de minuțios: inclusiv cum să-ți rotești încheietura mâinii sau să verifici să nu te împiedici de vreun cablu.

„Rutina e un lucru bun”, spune dr. Onaca, „pentru că ne ajută ca cele mai sigure gesturi operatorii să ne intre în instinct. Gândiți-vă la lista de verificări pe care trebuie să o facă un pilot de avion înainte de a decola. Checklist-ul în sală și comunicarea între membrii echipei sunt foarte importante în chirurgia robotică”.

Comparația chirurgului cu pilotul și lista lui de verificări a fost prima oară făcută de profesorul Atul Gawande, chirurg la Harvard, a cărei carte pe acest subiect a reprezentat un punct major de cotitură în siguranța pacientului. Despre Gawande scriu de ani de zile și vorbesc cât pot de des despre descoperirile lui legate de creșterea siguranței pacientului. Așa că întotdeauna când îi aud principiile enunțate într-un spital românesc mă bucur pentru că e un semn foarte sănătos de evoluție de mentalitate a medicinei românești.

S-a mai întâmplat o dată în vara lui 2018 când aceleași principii au stat și în centrul unei conferințe medicale organizate de o altă mare rețea de spitale private din România. Și e important pentru că întotdeauna evoluția mentalităților în medicină vine mai greu decât evoluția tehnologică.

Poate e o coincidență că subiectul siguranței pacientului și a diminuării erorilor medicale a început să fie discutat deschis în special în spitalele private, dar deja asta contează prea puțin: o dată ce dominoul a fost pornit și în România, e doar o chestiune de timp ca astfel de proceduri să ajungă să fie aplicate nu doar în super-modernul Ponderas Academic Hospital din București, ci și într-un spital de stat din Filiași.

Dar să revin la sesiunea de la Ponderas Academic Hospital: după orele petrecute cu parcurgerea minuțioasă a fiecărui pas și gest important în chirurgia robotică, ne-am mutat în sala de operație unde aștepta un robot DaVinci Xi și pe masa de operație un rinichi de porc… plus câteva simulatoare.

La unul dintre ele m-am așezat și eu. Mi-am pus degetele în inelele de manevră și am început să mișc, să înalț, să împing, să trag de brațele robotului. Mișcările sunt foarte line, ai o oareșce senzație de plutire și orice tremur natural al mâinii umane este amortizat de brațul robotic. Pe de altă parte, am avut nevoie de ceva timp pentru a mă acomoda cu finețea mișcărilor robotice transmisă de gesturile mele grosiere. E drept că un alt coleg mult mai iscusit a avut nevoie de un sfert din timpul necesar mie pentru a îndeplini sarcina.

Să manevrezi brațele lui DaVinci Xi aduce întrucâtva aminte de jocurile pe calculator în care foloseam un joystick. Erorile chirurgicale cauzate de lipsa de îndemânare a chirurgului sunt evident atenuate, dar totuși apare alt tip de erori specifice chirurgiei robotice. Un studiu efectuat de FDA (instituția americană care se ocupă de supravegherea și reglementarea în domeniul dispozitivelor medicale) a constatat însă că în ultimii 14 ani incidentele din timpul chirurgiei robotice legate de erori de sistem, de videoimagistică sau de piesele robotului sunt în continuă scădere. DaVinci Xi este asigurat de asemenea manieră încât atunci când apare o posibilă eroare a sistemului este sunat automat specialistul prezent permanent (24 de ore din 24) la centrul european DaVinci.

 

Am scris acest text în cadrul unei campanii de popularizare a primului program integrat de chirurgie minim invazivă și robotică din România, derulat de Ponderas Academic Hospital (parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria) din București. Acolo funcționează și doi roboți chirurgicali da Vinci Xi.

Dar dincolo de campanie și de roboții chirurgicali… Am fost impresionat de ceva mult mai important: deschiderea și transparența chirurgilor de la Ponderas Academic Hospital care nu s-au baricadat ermetic atunci când discutau despre cel mai sensibil subiect pentru ei: erorile medicale. Pentru că au înțeles că există cineva pentru care acest subiect e chiar mai important decât ei și decât orgoliul lor professional. Acel cineva e pacientul.

Iar asta mi-a dat ceva speranță pentru medicina românească: pentru că nu poți crește niciodată și nu te poți îmbunătăți niciodată dacă nu vorbești despre greșelile tale și nu te străduiești să le repari. E un adevăr valabil pentru fiecare dintre noi.

Mai ales dacă suntem oameni, nu roboți…