Acum ceva vreme am scris o povestioară despre o pasiune candidă şi uşoară, de vară, aşa cum sunt toate amintirile din copilărie. 🙂
Pe atunci începusem să recitesc pentru a treia oară consecutiv Aventurile lui Tom Sawyer. Era o carte subţire şi moale. Parcă o văd: literele mari, câte un desen pe ici pe colo (preferatul meu – cel cu Tom odihnindu-se în timp ce câţiva fraieri îi văruiau gardul), pata lipicioasă de marmeladă pe colţul paginii în care Tom se îndrăgostea.
Primul CD pe care l-am cumpărat, şi ascultat, în viaţa mea a fost “Top 20 MTV Hits”. L-am luat din primul magazin din oraş care începuse să vândă CD-uri: o cămăruţă aşezată în colţul unei clădiri din centrul oraşului, plină tot timpul de tipi bengoşi. Şeful ghicea ce muzică vrei doar din felul în care erai îmbrăcat. Continue reading Primul meu CD→
El e? Maresc pasul si-l ajung din urma. Il privesc din profil si, brusc, simt valul de adrenalina: el e! Nu ma observa si isi continua mersul, ezitant si usor aplecat in fata, spre una dintre cafenelele aeroportului. Studiaza cu atentie fiecare fursec, apuca pe rand trei dintre ele si le miroase. Baiatul de la tejghea casca mirat ochii la mosuletul bizar din fata lui, imbracat in haine prea largi pentru un trup de 85 de ani vechime. Dupa ce alege unul dintre fursecuri, batranul se intoarce si se indreapta spre mine. Sunt in aeroportul din Frankfurt, in asteptarea unui avion, si sunt pe punctul de a-l cunoaste pe matematicianul John Nash, castigatorul unui premiu Nobel pentru economie si personajul principal din celebrul film „A beautiful mind”. Continue reading Cum m-am intalnit cu o minte sclipitoare→
Imaginea uriaşă a pitecantropului hoţoman şi şmecher striveşte sub ea imaginea unei Doamne infinit mai curajoase şi memorabile.
Asta e figura României atunci când se priveşte dimineaţa în oglindă: un furuncul lăţit invaziv în mijlocul feţei şi doi ochi micuţi şi limpezi care se luptă să rămână deschişi.
Sunt unele seri în care o picătură de urâciune (Ouatu la Eurovision) revarsă paharul umplut de-a lungul săptămânilor (porcăria Loredanei&Mazăre şi toţi bădăranii şi ticăloşii cocoţaţi zilnic pe creierele noastre).
Dar valul ăsta de mizerie se curăţă, magic!, cu doar două minute de mică frumuseţe.
Şi, dacă închidem ochii şi zburăm cu Avionul de Aur, putem să atingem chiar şi cerul dinlăuntrul nostru. 🙂
Povestea Alexandrinei Hristov, simplu spusă, o puteţi vedea mai jos:
Nenea ăsta nu e un clovn. Nenea ăsta nu e un adolescent care petrece la majorat. Nenea ăsta nu e un animator prostuţ. Nenea ăsta este primarul re-re-re-ales al celui mai important port al României la Marea Neagră. Aici, într-o apariţie la cea mai audiată televiziune din ţară, cântă refrenul staţiunii emblemă a litoralului care “nu e stres, e delirium tremens”. Continue reading Cum ne “ureaza” Radu Mazare, La Multi Ani de 1 mai!→
La Figaro lucrează un singur frizer. Restul sunt doamne. Doamne generoase, legănate, doamne impunătoare, pe care nici timpul nu le mai grăbeşte.
“Şezi blând în scaun” îţi spune, şi cu o atingere din foarfecă doamnele te transformă înapoi în şcolerul ochelarist dintr-a III-a B. Continue reading Doamnele de la Figaro→
Au trecut două luni de când Victor Ponta a promis că rezolvă în câteva zile criza medicamentelor citostatice. Criza, care a inceput acum 2 ani, continuă şi astăzi.
Era un frig mortal pe trotuarul de langa muzeul Antipa, acolo unde doua doamne si un barbat isi foloseau corpurile ca platforma de protest impotriva “sacrilegiului” reprezentat de expozitia stiintifica “The Human Body”. Nu vizitasera expozitia si nici nu erau curiosi s-o faca. Eu tocmai iesisem din muzeu incantat de eleganta “omului care fuge”. Ei erau incrancenati de suspiciune, eu fericit de uimire. Ajuns acasa, aveam sa gasesc pe Facebook intrebarea pusa de preotul Daniil Iacsa: “Ce inseamna stiintific in acest caz?” Continue reading Raspunsul preotului Daniil Iacsa la articolul despre expozitia cadavrelor de la Antipa→
În urmă cu trei săptămâni am scris pe Hotnews despre mândria de a fi român. Mama m-a sunat atunci şi mi-a spus ce crede, dar eram prea grăbit s-o ascult. Aşa că, fiind o ardeleancă perseverentă, a scris. A scris ca să rămână. Răspunsul ei este o poveste de familie scrisă pe www.casapentrucultura.ro, locul unde face minuni pentru câteva fete dintr-un sat oltenesc. Continue reading Ce mi-a raspuns Mama la un articol scris pe HotNews→
