La Figaro lucrează un singur frizer. Restul sunt doamne. Doamne generoase, legănate, doamne impunătoare, pe care nici timpul nu le mai grăbeşte.
“Şezi blând în scaun” îţi spune, şi cu o atingere din foarfecă doamnele te transformă înapoi în şcolerul ochelarist dintr-a III-a B.
Priveşti la barba de ţap a singurului frizer de la Figaro (un domn cu ten de măslină), priveşti în oglinzi la doamnele ţac-ţac legănându-se şi brusc ştii că, dacă îndrăzneşti să redevii bărbatul revendicativ care îşi doreşte o ANUMITĂ tunsoare, Doamnele te vor zvârli în ceaunul uriaş pus la fiert şi te vor mânca gătit la cină.
Ţac-ţac.