Să vă spun o poveste scurtă cu moș Neagu (cum insista într-o vreme să i se spună). Fără înflorituri, așa cum a fost ea.

În urmă cu aproape zece ani, încercam să găsim câteva persoane publice foarte cunoscute care să accepte să vorbească în fața camerei despre experiența lor personală cu depresia. Am reușit să aflăm câteva nume de astfel de personalități dar fiecare, una câte una, a refuzat. E drept că, pe atunci, în România nicio personalitate nu acceptase să vorbească deschis despre o astfel de vulnerabilitate: s-ar fi expus prea mult.

Și așa, într-o zi foarte caldă, am ajuns la moș Neagu. Era, cumva, ultima soluție. La început, a evitat să vorbească deschis despre depresia fiicei lui. Devia cu grație în subiecte politice sau istorice. La un moment dat l-am enervat cu întrebările insistente: “parcă ești un comisar”, mi-a zis. Ca să scape de nervii ce îi făcusem, s-a dus la bucătărie să bea “niște apă rece”. Neagu Djuvara nu era un om acomodant, dar sclipea de inteligență.

Când s-a întors în fața camerei de filmat, înțelesese. Era atât de clar că îi vine foarte greu să vorbească despre depresia fiicei lui.
Dar înțelesese: “Nu văd alt leac decât dragostea”.