Râdem, glumim, dar prin ce perioadă urâtă trece România chiar în anul centenarului:
- cu cel mai puternic politician al orei numindu-și jumătate din popor “șobolani”,
- cu primarul Bucureștiului silită să-și închidă contul online din cauza a mii de înjurături,
- cu artiști acuzați pe nedrept,
- cu victorii sportive manipulate, etc.
Urât.
Tocmai de aceea, în demența asta vă rog să citiți cele de mai jos. Sunt scrise de un medic care a văzut multe. Și să nu le uitați.
Să nu le uitați pentru că așa încep toate epocile urâte: cu oameni care se cred mai îndreptățiți decât ceilalți. Și asta e valabil pentru fiecare dintre noi, indiferent de religie, vot sau educație.
“Lumea e împărțită în noi versus ei – o populație de oameni buni în continuă scădere împotriva unor oameni răi. Dar nu există o așa contradicție. Oamenii pot fi făcători de bine în multe circumstanțe. Și pot face rău în altele. E valabil pentru noi toți. Nu putem fi în întregime descriși prin cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată. Cum nu putem fi îndeajuns descriși prin cel mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată. Suntem toate acestea.
Suntem într-un moment periculos pentru că fiecare soi de curiozitate e atacată – curiozitatea științifică, jurnalistică, culturală. Asta se întâmplă când emoțiile dominante au devenit furia și frica. Și unul din cele mai importante atribute ale noastre este curiozitatea. Când ceilalți spun că cineva e diabolic sau nebun, sau erou sau înger, încearcă de obicei să vă închidă curiozitatea. Nu-i lăsați!
Suntem cu toții capabili de lucruri eroice și diabolice. Nimeni și nimic din ceea ce vei întâlni în viață sau în carieră nu va fi pur și simplu eroic sau pur și simplu diabolic. Virtutea este o capacitate. Ea poate fi întotdeauna pierdută sau câștigată.”
[dr. Atul Gawande – Harvard Medical School, 2018]
Cu scuzele mele, prezentate anticipat, care Centenar?
A, cel generat faptic, că România împlinește 100 de ani?
Cum poți reconcilia o nație recentă, ultra-schizoidă, cu o junta conducătoare rapace, dementă și semi-analfabetă?
Cu cine? Prin noi înșine? Sau cum?