Undeva în Bucureşti, pe Brezoianu colţ cu Lipscani, sunt câteva terase întotdeauna pline de oameni bine educaţi, artişti, economişti, unde se folosesc mai multe limbi străine şi laptopuri decât în multe alte părţi. Chiar peste drum, pe băncile din jurul Memorialului Holocaustului, o ard în fiecare seară în jurul unei beri la PET fetele şi băieţii din cartier. Două lumi atât de apropiate în spaţiu şi ca vârstă şi care, totuşi, nu se intersectează mai deloc.

Dar şi unii, şi ceilalţi, ar avea foarte multe de câştigat dintr-o astfel de întâlnire.