Tag Archives: the tender bar

Barul in care m-a bagat nenea Agassi

Dacă nu auzeam că JR Moehringer e scriitorul din umbră al “autobiografiei” lui Agassi, cu siguranţă nu aş fi început să citesc o altă carte de amintiri. Degeaba a câştigat Moehringer un Pulitzer pentru reportaj, că nu ar fi primul premiant care e bun într-un sprint jurnalistic, dar gâfâie la maraton. “The Tender Bar” (Dulcele Bar – tradus în română) are şi peste 500 de pagini şi, vorba unui prieten mai înţelept şi cultivat decât mine, în epoca noastră merită să mai citeşti o carte de 500 de pagini doar dacă e strict legată de specialitatea ta sau dacă îţi răspunde la una dintre marile întrebări  care ne bântuie când şi când viaţa.

Aşa că să trăieşti nene Agassi. Dacă nu-ţi plăcea ţie de Moehringer (Agassi a citit şi el Dulcele Bar) e mai mult ca sigur că nu ajungeam să-l citesc. Nu m-am omorât niciodată după stilul tău de a juca tenis, nene Agassi, dar ai nişte gusturi literare pe cinste. A trecut multă vreme de când nu am mai citit cu aşa plăcere o carte care nu are vreo legătură cu interesele mele profesionale. E un deliciu Moehringer. Câteva mostre:

– Îmi dai voie să-ţi spun ceva? a întrebat preotul. Ştii de ce i-a inventat Dumnezeu pe scriitori? Pentru că îi plac poveştile bune. Şi nu dă doi bani pe cuvinte. Cuvintele sunt acoperământul pe care l-am pus între El şi sinele nostru adânc. Încearcă să nu te gândeşti la cuvinte. Nu te strădui să faci propoziţia perfectă. Nu există aşa ceva. Scrisul e intuiţie. Fiecare propoziţie e intuiţie cultivată, a cititorului şi a ta în aceeaşi măsură.

sau

Un bărbat într-un costum şucar de bumbac indian a spus că dragostea e ca orice altă intoxicaţie. – Orice clipă de euforie e urmată de depresie. Îţi dai seama cât de beat ai fost după cât de rău îţi e a doua zi. Aşa e şi cu iubirea. Orice orgasm îţi iese pe nas.

Curge “Dulcele Bar” ăsta ca unul dintre cele mai dulci cocktail-uri posibile. Şi miroase atât de bine. Aţi mai auzit de o carte care să miroasă bine (nu, nu mă refer la mirosul fizic al hârtiei)? N-o să mă apuc să povestesc despre ce-i vorba. Pur şi simplu am mers pe mâna lui nea Agassi. Mână de campion.