Suntem într-o săptămână cu simboluri puternice: trei decenii de la Revoluția din decembrie 1989, trei decenii de la căderea comunismului în România. E important ca noi să nu uităm. E important ca cei tineri să afle. Lucruri similar odioase s-au întâmplat și în alte popoare. Doar cele care au uitat, le-au repetat.
Și a fost 16 decembrie 1989…
Stând pe întuneric, bunicul începea să-și spună poveștile: din tinerețea de pe vremea Regelui, din război și din deportarea în care l-au trimis comuniștii. Eu eram mic și-l ascultam fascinat de sub 2 plăpumi uriașe umflate cu puf de gâscă. Povestea mult că era povestitor bun. Și nu încheia niciodată frumos, ca-n basme.
Continue reading Povesti din tara lagar si eliberarea ei – Decembrie 1989 NU UITAM →
“Și cum mai e în România?”, m-a întrebat Michael Parks, una dintre legendele jurnalismului american. “Tot așa? Tot nebunie?”
Parks a câștigat un Pulitzer pentru articolele lui despre politică internațională și a fost directorul Los Angeles Times.
A fost în România cu doar un an înainte de revoluția din ’89. Pe atunci era corespondent la Moscova și a observat că unul dintre rușii pe care îi bănuia ca fiind din KGB brusc începuse să călătorească la București. Semn că ceva se întâmpla sau urma să se întâmple acolo.
După ce i-am povestit despre campania noastră electorală din 2014 plină de ofițeri acoperiți și catindați descoperiți, Parks a început să-și râdă în barbă: “Deci unele lucruri nu se schimbă niciodată”.
* Călătoresc în Statele Unite ca bursier al Fundației Eisenhower, alături de alți 20 de oameni extraordinari despre care puteți afla mai multe aici.
health policy & health writer
