Am scris textul urmator în ianuarie 2012 şi recitirea lui astăzi aduce un plus de luciditate şi perspectivă atât entuziaştilor “uslaşi”, cât şi deprimaţilor “băsişti”. Singura adăugire pe care aş mai face-o azi  este că sigur Crin Antonescu nu are în raniţă bagheta de povestitor al României. Argumentul l-a furnizat chiar el şi îl reproduc fără comentarii la finalul textului.

Ianuarie 2012: In epoca in care traim, rezultatul unei (r)evolutii nu este modelat doar de vigoarea protestelor din strada sau de pofta de putere a unor oportunisti inteligenti, ci mai ales de povestea care se impune ca fiind dominanta. In ultimele zile in Piata Universitatii s-au suprapus mai multe naratiuni: cea primitiva urlata la Antenele lui Voiculescu, cea idealista generata de anti-capitalisti si cea romantica, a hipsterilor furiosi pe patrie si caldaram. Pana la mitingul USL de joi, niciuna nu devenise predominanta. Continue reading Povestitorul ratat al Romaniei →