Pentru suflet

Civilizatie trista

1 Comment

Aproape în fiecare zi trec pe lângă un restaurant rustic, clasicul “specific românesc”. În prag stă de obicei, îmbrăcat specific româneşte, un bărbăţel de vreo 40 de ani, cu un aer uşor dezorientat din cauza ochelarilor cu lentile mari şi groase, cu fizionomie de copil şi umblet legănat de pui de raţă. E simpatic tare şi de fiecare dată îmi zâmbeşte invitându-mă la el în restaurant. Deşi mă foarte binedispune, n-am intrat niciodată.

Însă acum două seri, bărbăţelul era foarte trist. Stătea înăuntru, singur la o masă, şi plângea. L-am văzut pe geam şi m-am oprit. Dacă eram personaj într-un film, aş fi intrat în restaurant, aş fi comandat o bere şi-o pastramă şi el şi-ar fi povestit toată viaţa.

Dar nu eram într-un film. Ci doar un orăşean inhibat de regulile a ceea ce numim, uneori greşit, comportament civilizat.

Suparare

Pentru creier

Dimineata in care am fost mandru ca sunt roman. O mandrie cu un gust trist

2 Comments

Intr-o noapte de toamna, in casa unui profesor din California al carui nume, Randy Schekman, nu l-am mai auzit niciodata, a sunat telefonul. Era mult trecut de miezul noptii si profesorul, alaturi de sotia lui, a sarit din pat. La celalalt capat al firului era un alt profesor, un suedez, care l-a anuntat pe Schekman ca tocmai i se acordase premiul Nobel pentru Medicina si Fiziologie in 2013.

Peste cateva ore, dupa anuntul oficial facut la Stockholm, profesorul Schekman a acordat primul interviu telefonic, scurt si emotionat, site-ului comitetului Nobel. In acest interviu a pronuntat numele unui singur alt om de stiinta: un roman. Continue reading Dimineata in care am fost mandru ca sunt roman. O mandrie cu un gust trist →

Pentru suflet

Trei fiice ale Chinei

1 Comment

Să nu crâcneşti atunci când părinţii tăi sunt batjocoriţi pe nedrept în piaţa mare a oraşului. Să primeşti mâncare amară o dată pe lună ca să înţelegi cât de nocoros eşti faţă de copiii capitalişti. Să goneşti bătrânii din ceainăria lor preferată. Să trebuiască să-ţi faci autocritica în public pentru că eşti un student care învaţă prea mult.

Sunt toate întâmplări din viaţa unei tinere (Jung Chang) din China anilor ’70. “Lebedele sălbatice” e cea mai bună carte pe care am citit-o în ultimele luni. Povestea autobiografică e scrisă de Jung Chan, fiica unor înalţi demnitari comunişti şi nepoata concubinei unuia dintre generalii Chinei de început de secol 20. Un secol groaznic pentru acest popor. Unele nelămuriri pe care le aveam despre China modernă abia acum mi s-au limpezit.

Pentru urechi

Cel mai bun concert al Festivalului Enescu (dupa gustul meu)

1 Comment

Am auzit-o prima oară la Amsterdam, într-un scurt concert în aer liber. Fără niciun fel de sonorizare, vioara ei reuşise să umple aerul din jur. Până şi apa canalului vibra în ritmul muzicii. Acum am ascultat-o la Ateneu în Bucureşti. Pe scenă a apărut o femeie fragilă, un spiriduş creţ cu pielea albă, încălţat cu papucei auriţi. A cântat Mozart.

A cântat zâmbind, zglobiu şi cu atingeri uşoare, aşa cum mângâi un copil pe obraz. Doar la final am văzut, cât o clipire, urma efortului pe care în realitate îl făcuse: semnul roşu lăsat de vioară sub partea stângă a bărbiei.

Rareori Ateneul aude un concert genial, dar de data asta cuvântul descrie fidel realitatea. A fost un concert genial cântat de un spiriduş încălţat cu papucei auriţi 🙂

Aici Hilary Hahn cântă concertul pentru vioară de Mendelssohn (e minunat!). Canalul ei de youtube îl găsiţi aici.

http://youtu.be/o1dBg__wsuo

Pentru creier

Omul si lesa

1 Comment

O sâmbătă dimineaţă liniştită pe strada mea îngălbenită. Două doamne argintii îşi plimbă, ca de obicei, câinii. Unul e negru, mare cât un viţel dar cam bleg. Când întâlnesc viţelul negru trec întotdeauna pe celălalt trotuar, deşi nu mi-e frică de câini şi am avut unul vreo 15 ani. Trec pe celălalt trotuar pentru că viţelul negru umblă de obicei fără lesă. În dimineaţa asta liniştită, un trecător îi atrage atenţia doamnei argintii să-şi pună câinele în lesă. Doamna-i răspunde fragil: “Vezi-ţi domne de treaba ta”. Trecătorul îi aminteşte de povestea copilului omorât de maidanezi. Doamna-i răspunde delicat: “Du-te mă dracu de criminal”. Trecătorul se enervează. Doamna-i replică galant cu ” Zzzdaaa şi ‘uie şi ‘zzzdaaa şi ‘tu-te”. Între timp, viţelul negru stă bleg fără să priceapă de ce urlă oamenii. Un singur lucru îmi e clar: cel care are nevoie de lesă nu e el.

Pentru ochi, Pentru suflet

Cum se roaga oamenii care traiesc la 3700 metri altitudine

Leave a comment

Nu a zâmbit când a văzut pentru prima oară acoperişul-pagodă al celui mai sfânt templu de pe valea râului Kali Gandaki. Umbla de mai bine de 16 ore şi în loc de tălpi avea două şenile dureroase.

Cobora de undeva foarte de sus, din cea mai înaltă trecătoare a lumii – pasul Thorung La (5.416 metri). Continue reading Cum se roaga oamenii care traiesc la 3700 metri altitudine →

Pentru suflet

Ce m-a racorit azi mai mult decat AC si limonada rece

Leave a comment

Ce mi-a răcorit astăzi sufletul mai mult decât orice aer condiţionat sau limonadă rece sunt fetele paparude-rude din Vârvor. E un sat din adâncul Olteniei, în care locuiesc părinţii mei, unde s-a făcut o sărbătoare câmpenească, “fără să fim organizați de cineva, pentru cineva sau pentru ceva”.

 
Bucuraţi-vă de România cea frumoasă (ea există şi nu doar ca un accident), povestiţi-o şi altora şi încercaţi s-o înmulţiţi care pe unde trăiţi şi munciţi.

 
“Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă şiroaiele / să umple pâraiele.”

Pentru suflet

Tom si Becky. Vlad si Magdalena

1 Comment

Acum ceva vreme am scris o povestioară despre o pasiune candidă şi uşoară, de vară, aşa cum sunt toate amintirile din copilărie. 🙂

Pe atunci începusem să recitesc pentru a treia oară consecutiv Aventurile lui Tom Sawyer. Era o carte subţire şi moale. Parcă o văd: literele mari, câte un desen pe ici pe colo (preferatul meu – cel cu Tom odihnindu-se în timp ce câţiva fraieri îi văruiau gardul), pata lipicioasă de marmeladă pe colţul paginii în care Tom se îndrăgostea.

Tom şi Becky Thatcher. Vlad şi Magdalena Grosheim. Continue reading Tom si Becky. Vlad si Magdalena →

Pentru suflet

Cum m-am intalnit cu o minte sclipitoare

6 Comments

El e? Maresc pasul si-l ajung din urma. Il privesc din profil si, brusc, simt valul de adrenalina: el e! Nu ma observa si isi continua mersul, ezitant si usor aplecat in fata, spre una dintre cafenelele aeroportului. Studiaza cu atentie fiecare fursec, apuca pe rand trei dintre ele si le miroase. Baiatul de la tejghea casca mirat ochii la mosuletul bizar din fata lui, imbracat in haine prea largi pentru un trup de 85 de ani vechime. Dupa ce alege unul dintre fursecuri, batranul se intoarce si se indreapta spre mine. Sunt in aeroportul din Frankfurt, in asteptarea unui avion, si sunt pe punctul de a-l cunoaste pe matematicianul John Nash, castigatorul unui premiu Nobel pentru economie si personajul principal din celebrul film „A beautiful mind”. Continue reading Cum m-am intalnit cu o minte sclipitoare →