Aveam 15 ani când, împreună cu o echipă de cercetași, am ajuns într-un sat din estul Croației la doar 20 km de granița cu Serbia. Războiul se terminase de doar câteva luni: în fâneața unde ne-am pus corturile, pe jos era plin de cartușe și pe uliță treceau zilnic mașini ale Națiunilor Unite sau tancuri fără niciun însemn.
Eram acolo ca să-i ajutăm pe localnici să-și reconstruiască casele bombardate. Și trei sferturi din sat fusese culcat la pământ.
Când femeia în curtea căreia intrasem (30 de băieți vânjoși) a aflat de ce am venit, s-a așezat pe un scăunel și a început să plângă. Soțul ei, înalt cât un brad, l-a bătut pe spate pe șeful echipei noastre și, fără un cuvânt, s-a apucat de treaba. Am muncit acolo zece zile (vezi foto), cred că una din cele mai grele munci fizice pe care le-am făcut. Cot la cot, lângă noi, erau și cei doi băieței sub 10 ani ai familiei croate pe care o ajutam.
În echipă eram 7 români, restul fiind toți cercetași francezi. În urmă cu foarte puțini ani, cercetașii francezi încărcaseră sute de tiruri cu ajutoare (medicamente și alimente) pentru România. Și acum, venise și rândul nostru, al românilor, să-i ajutăm pe alții.
Șase dintre fotbaliștii croați care vor juca azi finala Campionatului Mondial au avut de suferit în copilărie din cauza războaielor din fosta Iugoslavie. Rakitici si Mandzukic au copilărit în exil, Subasic (portarul) își amintește bombardamentele, iar bunicul lui Luka Modric a fost executat în timpul războiului.
Scânteia războaielor ăstora, care au lăsat în urmă sute de mii de tragedii, a fost pusă de ura crâncenă răspândită de anumiți politicieni demenți. Cuvintele au o putere mare: pot face mult bine, dar și mult rău.
Atunci când aud în România oameni puternici numindu-i pe alți români “șobolani” sau “fasciști”, de asta mă supăr foarte tare. Nu din motive politice, ci din cauza a ceva mult mai serios și periculos. Cuvintele au o putere mare și am început să uităm asta.
Dar azi e finala Mondialului și, oricine ar câștiga, e cu bucurie.
Sigur că între 6pm și 8pm suntem toți croați, da? Dar asta nu înseamnă că nu-i iubim și pe francezi… 
Idemo HRVATSKA 
??