A venit seara pe râul Mekong şi barcagiul trage la mal aşa cum au făcut-o şi oasele tatălui şi bunicului lui, aşa cum vor face şi seminţele copiilor lui.

A ajuns omul pe lună, a vindecat boli aspre, a înghesuit lumea întreagă într-un mic ecran, dar când îi vine apusul întotdeauna va avea nevoie de un barcagiu care să-l treacă apa cea mare.

În linişte. În tăcere. Fără temeri. Aşa cum curge Mekongul.