All posts by Vlad Mixich

Pentru creier

Oamenii cu burta goala viseaza intotdeauna mancare. Despre protestele din fostul spatiu sovietic

1 Comment

Zilele presedintelui Ucrainei si ale taberei sale sunt numarate daca dorintele concrete ale poporului si ale oligarhilor se vor intalni. Deocamdata ele par a converge in aceeasi directie. Imaginea tinerei protestatare ucrainence pe care am fotografiat-o la Vilnius pare a fi icoana unei societati idealiste, insetate de valorile europene. E insa doar o imagine. Una in care vest-europenii isi doresc mult sa creada.

Continue reading Oamenii cu burta goala viseaza intotdeauna mancare. Despre protestele din fostul spatiu sovietic →

Pentru ochi

Adevarata defilare

Leave a comment

Trebuie să admit că mândria patriotică are, pentru mine, o importantă componentă culinară. Într-o dimineaţă, cu mulţi ani în urmă, mi-am purtat profesorul britanic într-o piaţă bănăţeană (numită, culmea!, Badea Cârţan) unde ne-am îndopat cu pâine fierbinte, caşuri gustate de pe toate tejghelele şi un pumn de nuci cu tulburel. E un mic-dejun pe care şi-l aminteşte şi astăzi.

Ăsta e motivul pentru care, de 1 decembrie, nu mi-aş duce prietenii străini nici la defilare, nici la Muzeul Satului, nici la Casa Poporului, ci într-o piaţă unde fierbe fasolea, ciolanul şi mămăliga. Nu ştiu cât de corect politic e asta, dar cu siguranţă e gustos.

Hai poftă bună România! 🙂

La piata in Bucuresti
Intr-o piata din Bucuresti in ultima zi din noiembrie
Pentru creier

Cum functioneaza capitalismul in China comunistilor

14 Comments

“In China, Partidul e ca Dumnezeu. El este peste tot, doar ca nu il poti vedea”. Acesta este cel mai succint si exact raspuns la intrebarea care este rolul Partidului Comunist Chinez. Definitia este data in “Lumea secreta a conducatorilor comunisti ai Chinei”, scrisa de jurnalistul Richard McGregor, de catre un profesor de la Universitatea Populara din Beijing, sub conditia anonimatului. Caci tot ceea ce este legat de Partid in China se petrece fie in spatele usilor inchise, fie sub un control strict exercitat chiar de catre Partid.

Oamenii care controleaza cel mai mare Partid din lume (75 milioane de membri) sunt in fapt stapanii unei cincimi din populatia umanitatii. Acesti oameni, in numar de 9, formeaza Comitetul Executiv al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez. Fiecare dintre cei noua ocupa o pozitie ierarhica prestabilita si sunt insarcinati cu supravegherea unor domenii particulare, fara ca functiile lor sa fie similare cu cele ale ministrilor occidentali. Ei nu sunt niste simpli inalti functionari, ci zeii intangibili care conduc China.

Copii

Continue reading Cum functioneaza capitalismul in China comunistilor →

Pentru suflet

Civilizatie trista

1 Comment

Aproape în fiecare zi trec pe lângă un restaurant rustic, clasicul “specific românesc”. În prag stă de obicei, îmbrăcat specific româneşte, un bărbăţel de vreo 40 de ani, cu un aer uşor dezorientat din cauza ochelarilor cu lentile mari şi groase, cu fizionomie de copil şi umblet legănat de pui de raţă. E simpatic tare şi de fiecare dată îmi zâmbeşte invitându-mă la el în restaurant. Deşi mă foarte binedispune, n-am intrat niciodată.

Însă acum două seri, bărbăţelul era foarte trist. Stătea înăuntru, singur la o masă, şi plângea. L-am văzut pe geam şi m-am oprit. Dacă eram personaj într-un film, aş fi intrat în restaurant, aş fi comandat o bere şi-o pastramă şi el şi-ar fi povestit toată viaţa.

Dar nu eram într-un film. Ci doar un orăşean inhibat de regulile a ceea ce numim, uneori greşit, comportament civilizat.

Suparare

Pentru creier

Dimineata in care am fost mandru ca sunt roman. O mandrie cu un gust trist

2 Comments

Intr-o noapte de toamna, in casa unui profesor din California al carui nume, Randy Schekman, nu l-am mai auzit niciodata, a sunat telefonul. Era mult trecut de miezul noptii si profesorul, alaturi de sotia lui, a sarit din pat. La celalalt capat al firului era un alt profesor, un suedez, care l-a anuntat pe Schekman ca tocmai i se acordase premiul Nobel pentru Medicina si Fiziologie in 2013.

Peste cateva ore, dupa anuntul oficial facut la Stockholm, profesorul Schekman a acordat primul interviu telefonic, scurt si emotionat, site-ului comitetului Nobel. In acest interviu a pronuntat numele unui singur alt om de stiinta: un roman. Continue reading Dimineata in care am fost mandru ca sunt roman. O mandrie cu un gust trist →

Pentru suflet

Trei fiice ale Chinei

1 Comment

Să nu crâcneşti atunci când părinţii tăi sunt batjocoriţi pe nedrept în piaţa mare a oraşului. Să primeşti mâncare amară o dată pe lună ca să înţelegi cât de nocoros eşti faţă de copiii capitalişti. Să goneşti bătrânii din ceainăria lor preferată. Să trebuiască să-ţi faci autocritica în public pentru că eşti un student care învaţă prea mult.

Sunt toate întâmplări din viaţa unei tinere (Jung Chang) din China anilor ’70. “Lebedele sălbatice” e cea mai bună carte pe care am citit-o în ultimele luni. Povestea autobiografică e scrisă de Jung Chan, fiica unor înalţi demnitari comunişti şi nepoata concubinei unuia dintre generalii Chinei de început de secol 20. Un secol groaznic pentru acest popor. Unele nelămuriri pe care le aveam despre China modernă abia acum mi s-au limpezit.

Pentru urechi

Cel mai bun concert al Festivalului Enescu (dupa gustul meu)

1 Comment

Am auzit-o prima oară la Amsterdam, într-un scurt concert în aer liber. Fără niciun fel de sonorizare, vioara ei reuşise să umple aerul din jur. Până şi apa canalului vibra în ritmul muzicii. Acum am ascultat-o la Ateneu în Bucureşti. Pe scenă a apărut o femeie fragilă, un spiriduş creţ cu pielea albă, încălţat cu papucei auriţi. A cântat Mozart.

A cântat zâmbind, zglobiu şi cu atingeri uşoare, aşa cum mângâi un copil pe obraz. Doar la final am văzut, cât o clipire, urma efortului pe care în realitate îl făcuse: semnul roşu lăsat de vioară sub partea stângă a bărbiei.

Rareori Ateneul aude un concert genial, dar de data asta cuvântul descrie fidel realitatea. A fost un concert genial cântat de un spiriduş încălţat cu papucei auriţi 🙂

Aici Hilary Hahn cântă concertul pentru vioară de Mendelssohn (e minunat!). Canalul ei de youtube îl găsiţi aici.

http://youtu.be/o1dBg__wsuo

Pentru creier

Omul si lesa

1 Comment

O sâmbătă dimineaţă liniştită pe strada mea îngălbenită. Două doamne argintii îşi plimbă, ca de obicei, câinii. Unul e negru, mare cât un viţel dar cam bleg. Când întâlnesc viţelul negru trec întotdeauna pe celălalt trotuar, deşi nu mi-e frică de câini şi am avut unul vreo 15 ani. Trec pe celălalt trotuar pentru că viţelul negru umblă de obicei fără lesă. În dimineaţa asta liniştită, un trecător îi atrage atenţia doamnei argintii să-şi pună câinele în lesă. Doamna-i răspunde fragil: “Vezi-ţi domne de treaba ta”. Trecătorul îi aminteşte de povestea copilului omorât de maidanezi. Doamna-i răspunde delicat: “Du-te mă dracu de criminal”. Trecătorul se enervează. Doamna-i replică galant cu ” Zzzdaaa şi ‘uie şi ‘zzzdaaa şi ‘tu-te”. Între timp, viţelul negru stă bleg fără să priceapă de ce urlă oamenii. Un singur lucru îmi e clar: cel care are nevoie de lesă nu e el.

Pentru ochi, Pentru suflet

Cum se roaga oamenii care traiesc la 3700 metri altitudine

Leave a comment

Nu a zâmbit când a văzut pentru prima oară acoperişul-pagodă al celui mai sfânt templu de pe valea râului Kali Gandaki. Umbla de mai bine de 16 ore şi în loc de tălpi avea două şenile dureroase.

Cobora de undeva foarte de sus, din cea mai înaltă trecătoare a lumii – pasul Thorung La (5.416 metri). Continue reading Cum se roaga oamenii care traiesc la 3700 metri altitudine →

Pentru suflet

Ce m-a racorit azi mai mult decat AC si limonada rece

Leave a comment

Ce mi-a răcorit astăzi sufletul mai mult decât orice aer condiţionat sau limonadă rece sunt fetele paparude-rude din Vârvor. E un sat din adâncul Olteniei, în care locuiesc părinţii mei, unde s-a făcut o sărbătoare câmpenească, “fără să fim organizați de cineva, pentru cineva sau pentru ceva”.

 
Bucuraţi-vă de România cea frumoasă (ea există şi nu doar ca un accident), povestiţi-o şi altora şi încercaţi s-o înmulţiţi care pe unde trăiţi şi munciţi.

 
“Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă şiroaiele / să umple pâraiele.”