Nu mă deranjează că unii amici critică pe Facebook democraţia Statelor Unite. Americanii au avut întotdeauna perioade mai bune sau mai proaste la acest capitol şi, în prezent, nu traversează o perioadă prea roză.
Că NSA-ul probabil abuzează fără să poată fi controlată e adevărat; că lobby-ul unei minorităţi bogate e foarte influent în politica americană e din nou adevărat. Dar Statele Unite au avut întotdeauna anticorpi prin care să lupte împotriva microbilor de acest gen. Au o libertate viguroasă a cuvântului, au comunităţi rapid coagulabile şi eficiente, au o media puternică. Într-un cuvânt, îşi pot purta singuri de grijă şi istoria a dovedit că ştiu cum să facă asta.
Dar mă deranjează acei amici care critică aproape exclusiv democraţia Statelor Unite, ignorându-l pe mult mai apropiatul Vladimir Putin. Niciun cuvânt despre autoritarismul sufocant al Kremlinului în politica rusească, aproape nimic despre agresiva spălare pe creier practicată la televiziunile ruse, despre crimele politice deja numeroase la Moscova.
Cât despre faptul că tancurile ruşilor stau bine-merci pe teritoriul altor ţări, dar fără acceptul lor, la doar câteva sute de kilometri de România… asta, mon cher, e o chestie relativă.
Dacă-i întrebi pe aceşti amici de unde pasiunea critică pentru SUA şi ignorarea iertătoare a Rusiei, vor răspunde “eh, păi despre Rusia ştiu toţi cum e”. Ei doar simt nevoia să balanseze lucrurile geopolitic, să facă dreptate că prea li s-a urcat americanilor la cap…
“Când lucram ca ofiţer de securitate, am fost de multe ori implicat în crearea din nimic a câte unui val de anti-americanism şi am putut vedea cât de uşor este să-i faci pe tineri să urască atotputernica Americă” – Ion Mihai Pacepa, fost spion al blocului sovietic.
Un exemplu clasic:
„…Ceea ce mi-a creat resentimente imperisabile a fost invazia sovietică din Cehoslovacia. În afară de ”Back in USSR” (și ăla cam abscons) ”incoruptibilii revoluționari” ai campus-urilor nord-americane, ”căliţi în mişcările pentru drepturi civile”, l-au ignorat complet pe Jan Palach, vărsînd în schimb cascade de lacrimi în poala Vietcong-ului. Atîta părtinire imbecilă m-a lămurit definitiv asupra discernămîntului maselor, lăsîndu-mi în suflet o cicatrice mai persistentă decît tatuajele maori. Capacul mi l-a pus peste cîțiva ani celebra Joan Baez cînd și-a dat cu părerea despre ”vietnamese boat people” (cei ce fugeau cu miile de ”comunismul victorios” pe plute improvizate, murind de foame și sete în largul Mării Chinei de Sud): „Tot noi (USA) sîntem de vină deoarece le-am distrus cultura” (citat din memorie). Prin consecință, cenușa tînărului ceh și impertinența neghioabă a ”eroicei” cîntărețe latino-scoțiene, etc…”
Din alt unghi tare aș vrea să-mi arate anti-americanii CÎND a avut loc vreun concert în pușcăriile sovieto-ruse echivalent cu cele ale lui Johnny Cash la Folsom Prison (1959) și San Quentin Prison, urmărite în direct la TV de vreo 300 de milioane de oameni de pe tot globul (minus ”lagărul socialist”, evident).
Comunismul, (neo)sovietismul, bolsevismul – toate avand Rusia/URSS ca si coloana vertebrala – sunt totalitarisme; cele mai scelerate si criminale regimuri din istoria umanitatii. Nasterea lor a insemnat in mod axiomatic excluderea dialogului si a alternativelor. De unde si pana unde suporterii acestor regimuri ar fi capabili sa observe ca realitatea contine alternative la ceea ce pomoveaza propaganda/dogma oficiala?
Legat de citatul din Pacepa… se refera la teoria conspiratiei. Nu am cunostinta directa despre tehnicile de manipulare ale Securitatii in privinta acestor idioti utili, dar rezultatele se vad si sunt mereu bazate pe teoria conspiratiei. Ori teoria conspiratiei presupune Oculta Mondiala Atotputernica (americanii si evreii in principal – si aici firele duc la malefica inteligenta si retorica stalinista) care incearca sa inrobeasca mintile libere. Nu poti sa dai ascultare acestei Oculte, oricate argumente si cifre ar aduce. Sunt toate masluite cu scopul de a te inrobi! Singurul canal de informatie liber este cel care provine de la ideologii ce proclama lupta de clasa, anti-imperialista si anti-occidentala, restul fiind aservit Ocultei.
carevaszica, nu poti critica nimic la americani pentru ca sigur ii aprobi pe rusi. frumos, mixich, frumos. cum ramane cu democratia aia buna a americanilor aplicata doar la ei acasa, dar pe care n-o prea exporta? cum ramane cu promisiunile roze despre cat de bine ii va merge romaniei intr-o democratie de tip american, si cu realitatea gri?
cum ramane cu diferentele majore intre ce spun americanii si ce fac americanii pe unde se duc?
de ce e nevoie sa fii ori pro-american (si simultan anti-rus) ori anti-american (si simultan pro-rus)?
care e problema cu cei care simt pro-romania si mai putin pro-slugarit la altii, indiferent care-s aia?
crezi ca romanii uita prea usor perioada “de aur”? sau ca vor uita prea usor jaful generalizat si inselatoriile practicate atat de companiile ruse cat si de cele americane?!
astia sunt in egala masura imperialisti cu noi – si unii si altii ne dicteaza dupa interesele lor. cu ce te incalzeste ca tie iti “place” democratia americana? tu ai parte de ea la tine acasa? nici americanii nu mai au parte de ea asa cum o intelegi tu – nsa ala nu ii asculta numai pe nemti si japonezi, in primul rand ii asculta fix pe americanii lor.
reduci democratia la dreptul la libera exprimare, ceea ce este un infantilism. poti vorbi in desert pana la epuizare, sistemul merge inainte si la ei, si la noi. ei doar au in plus impresia ca ce spun conteaza. noi nici iluzia asta n-o avem.
fii pro-romania si lasa alegerea de tabere sau alocarea celor carora te adresezi intr-una sau in cealalta extrema. poti fi anti-american si anti-rus in acelasi timp, pentru ca americanii nici rusii nu ne vor binele in mod altruist. mai bine ne gasim noi interesele noastre si ne vedem de ele, decat sa le tot respectam pe ale unor neaveniti pusi pe capatuiala in tara noastra.