Era atât de cald că ochii arabilor sclipeau. Şi dervişul se învârtea.
Era atât de încins că sudoarea se îngroşa ca uleiul. Şi dervişul se învârtea.
Era atâta praf că obrazul pruncilor se zbârcea. Şi dervişul se învârtea.
Se învârtea de peste 30 de minute, se învârtea trăgându-ne după el, celulă după celulă, cap de femeie după cap de bărbat, se înfăşura, se rotea, se împletea, se amesteca şi…
…atunci când s-a oprit m-am trezit. Ca la 5 ani: cu ochi mari, gură căscată, dorindu-mi să mă fac şi eu, când voi fi mare, derviş.
“Cele patruzeci de legi ale iubirii ” ?