Pe filmări se văd scene extrem de violente: cum sunt cei doi jandarmi aproape linşați de huliganii demenți şi scăpați apoi chiar de protestatarii paşnici.
Sau bătăia încasată de editorul coordonator Hotnews, deşi era cu legitimația de jurnalist la gât.
Sau jandarmii care au tras direct în picioarele unei femei care nu-i amenința cu nimic.
Sau jandarmul care a aruncat o ploaie de lovituri peste un om paşnic.
Sau picioare însângerate cu găuri de carne macră în urma proiectilelor trase de jandarmi în plină mulțime.
Zeci de scene de violență scăpată de sub control într-o capitală UE pentru că Jandarmeria nu şi-a făcut datoria.

Căci datoria jandarmilor NU este să-i apere pe puternicii zilei de propriul popor. Ci să se asigure că oamenii paşnici îşi pot exercita drepturile fără să fie împiedicați de o minoritate violentă.

Şi ieri, la o mie de oameni violenți, au fost zeci şi zeci şi zeci de mii de români gazați şi loviți pentru că şi-au exercitat dreptul câştigat prin sânge cu 30 de ani în urmă.

Dreptul la a ne ține fruntea sus şi liberi!

Colegii jurnalişti care au fost în trecut la protestele din Ucraina, din Turcia, din Egipt, ştiu că jandarmeria nu efectuează niciodată astfel de intervenții în forță fără ordin direct de la cel mai înalt nivel guvernamental. Dacă ordinul a fost dat din prostie sau ticăloşie, e un detaliu irelevant.

Ce contează este că pe 10 august, din loviturile jandarmilor s-a născut povestea unei noi generații de români care-şi iubesc țara până la sacrificiul personal. O generație care o continuă pe cea de la 1989. Şi pe cea de la 1918. Şi pe cea de la 1848.

E a patra oară în istoria țării noastre când români sunt loviți şi răniți nu pentru mai multă pâine în burtă. Ci pentru o idee, pentru un ideal.

Şi asta e ceva ce nimeni, niciodată, nu ne mai poate lua.